AUTORITATEA DISCIPLINARA

96. -Autoritatea bisericeasca si lumeasca au izvorul in vointa lui Dumnezeu. Autoritatea bisericeasca lucreaza conform cu legile bisericii pentru mintuirea sufletului si cine nu i se supune este pedepsit, caci Domnul a zis: “Cine asculta de voi, de Mine asculta si cine se leapada de voi, de Mine se leapada si de Cel ce M-a uimis pe Mine” (Luca, 10, .16; Mat.10, 40; Ioan 5,23; 12,30). Autoritatea lumeasca este sub conducerea providentei ( III Regi 29,20-23) si ea trebuie respectata, ca o slujire a lui Dumnezeu, chiar de ar fi socotita rea, caci rautatea autoritatii este provocata de rautatea supusilor. Cine se impotriveste ei, pe dreptate va fi pedepsit (Rom. 13, 1-8).

97. -”Stapinirea lumeasca se intemeiaza pe forta. Uneori, conducatorii se substituie scopului institutiei bisericesti, plamadit din vointa tuturor membrilor. Intre persoana inaltelor autoritati si intre fiecare membru, sint persoanele intermediare care servesc ca ochi, urechi si miini sefilor lor. Rolul lor este mare, fiindca subalternii lui buni, fac mare pe seful lor, iar cei nevrednici il nenorocesc. Insa, cind sefii nu sint superiori ca intelegere si actiune practica, subalternii suplinesc capul sefilor si astfel, institutia si cei mici cad prada dezordinei si nedreptatii, mai mult sau mai putin tragice. Caci a stapini cu putere si cu banul nu inseamna sa stapinesti cu adevarat: asa ceva este o domnie a fagaduintelor, sau a amenintarilor, ori daca, la drept vorbind, o astfel de domnie nici nu se poate numi o domnie adevarata, apoi tot asa de putin se poate spune ca slujim lui Dumnezeu, cind ii slujim pentru una dintre cele doua pricini pomenite mai sus” (Cabasila, V. Hs. IV, 9).

99. -”Episcopul trebuie sa aiba grija de toata averea bisericeasca si s-o chiverniseasca bine, ca si cum ar fi supravegheat de Dumnezeu; insa, nu-i este ingaduit sa-si insuseasca lui si ceva din ea. Daca rudele sale vor fi sarace, sa le dea milostenie ca la niste saraci, dar sa nu vinda cele ce sint ale bisericii la rudele sale, sub motiv ca au nevoie” -Apost. 38.

100. -”Sa se cunoasca de la inceput care este averea proprie a episcopului (daca ar avea ceva cind a fost hirotonit arhiereu) si care este a bisericii, (a episcopiei), pentru ca la moartea sa episcopul sa aiba putere a lasa cele ale sale, cui si cum va voi, pentru ca cele ale episcopului sa nu sufere (pagube), fiind amestecate cu cele ale bisericii, in caz ca episcopul ar avea sotie, copii, rudenii sau casnici. Caci este drept inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, ca nici biserica sa nu sufere vreo paguba, din cauza nerecunoasterii averii episcopului, nici episcopul, sau rudele lui sa nu fie nedreptatite, sub motiv ca averea este a bisericii si astfel rudele lui sa ajunga la judecata si pomenirea lui sa fie acoperita de ocara” - Apost. 40.

101. -”Hotarim ca episcopul sa aiba stapinire pentru a putea gospodari averea bisericii, caci daca lui i s-a incredintat sufletele scumpe ale oamenilor, cu atit mai mult el trebuie sa dispuna asupra banilor, ca toate sa se cirmuiasca potrivit cu vederile lui, iar celor ce au nevoie sa li se dea prin presbiteri si diaconi, cu frica de Dumnezeu si evlavie. insa, se va folosi si el de toate acestea daca are nevoie pentru trebuintele sale, ospatind si pe fratii care-i vin ca oaspeti, ca sa nu duca lipsa. Legea lui Dumnezeu, prevede ca toti cei ce slujesc altarului, de la altar sa se hraneasca, fiindca nici ostasul cit sta sub arme, nu este lipsit de simbria sa” (I Cor. 9,7 -13) - Apost. 41.

102. -”Nu le este iertat clericilor, ca dupa moartea episcopului lor sa rapeasca lucrurile care-i apartin lui, dupa cum s-a interzis aceasta si la vechile canoane ( celor ce le iau in primire, pentru pastrare). Cei ce vor face aceasta, sa se primejduiasca din treapta lor”- IV ec. 22.

103. “Deoarece sintem informati ca in unele biserici, episcopii administreaza averea Bisericii fara economii, s-a hotarit ca fiecare episcopie sa aiba iconom din clerul ei, care va administra averea bisericeasca dupa indrumarile episcopului sau, pentru ca gospodaria Bisericii sa fie corect administrata si fara risipa, iar preotia sa nu ajunga la defaimare. Daca episcopul nu face aceasta, sa fie supus judecatii canonice” - IV ec. 26.

104. - Nu este iertat nici unuia dintre mitropoliei, ca la moartea episcopului sau sa ia sau sa-si insuseasca ceva din lucrurile aceluia, sau din cele ale bisericii lui, ci toate sa fie puse sub paza bisericii careia raposatul era inainte-statator pina la promovarea altui episcop, afara de cazul, cind nu au ramas clerici in acea Biserica. Atunci mitropolitul le va pastra pe acestea neimputinate, toate predindu-le episcopului care se va hirotoni - vi, ec. 35.

105. -”Toti sint datori sa pazeasca toate sfintele canoane, precum si pe cel ce precizeaza ca la fiecare biserica sa fie econom. Daca fiecare mitropolit pune econom la Biserica sa, bine este, iar de nu, episcopul Constantin op olului are drept sa prohiriseasca iconom la acea Biserica, cu de la sine putere. De asemenea si mitropolitii au dreptul sa puna iconomi la bisericile episcopilor supusi lor, daca ei nu o fac (Adica dreptul de devolutie). Aceasta sa se aplice si la minastiri” - vil ec. 11.

106. -”Fiindca in urma nenorocirilor iconoclaste, care au venit asupra bisericilor din pricina pacatelor noastre, unele case sfinte, episcopii si manastiri au fost risipite si facute localuri de rind de catre unii oameni, daca cei ce le detin vor sa le inapoieze pentru a servi vechii lor destinatii, ei vor face o fapta buna; iar de nu, daca vor fi clerici sa se cateriseasca, daca vor fi monahi sau mireni sa se afuriseasca, ca unii care sint osinditi de Tatal, de Fiul si de Sfintul Duh si dupa moarte sa se duca acolo unde viermele nu moare si focul nu se stinge (Marcu, 44-46), caci se impotrivesc invataturii Domnului care zice: “Nu faceti casa Tatalui Meu casa de negustorie” (Ioan 2,16) - VII

107. -” Averea Bisericii, pe care presbiterii au vindut-o in lipsa episcopului, Biserica are dreptul sa o ceara inapoi; dar aceasta ramine in chibzuinta episcopului (nou venit), daca se cuvine sa mai restituie pretul celor cumparate, sau nu, fiindca de multe ori, cele vindute (in timpul cit le-a tinut), au adus cumparatorilor mai mult cistig, decit pretul platit la cumparare” - Ancira, 15.

108. -”Averea Bisericii trebuie sa se pastreze pentru nevoile bisericii cu toata grija, cu constiinta curata si cu credinta in atotstiinta si judecata lui Dumnezeu. Aceasta se cuvine a se chivernisi sub chibzuiala si indrumarile episcopului, caruia i s-a incredintat poporul si sufletele celor ce alcatuiesc comunitatea Bisericii. Presbiterii si diaconii trebuie sa cunoasca bine (intocmind inventar) care este averea Bisericii episcopale si nimic sa nu fie tainuit, pentru ca de va muri episcopul, intreaga avere a episcopului sa fie bine cunoscuta, fara a se pierde ceva din ea si nici averea personala a episcopului sa nu sufere, fiind socotita ca a bisericii episcopale. Caci este drept si placut lui Dumnezeu, cit si oamenilor, ca cele ce apartin episcopului sa le lase oricui va voi el; iar cele ale bisericii sa se pastreze pentni ea. Biserica nu trebuie sa sufere vreo paguba si nici episcopul sa fie lipsit de bunurile sale, ca si cum acestea ar fi ale bisericii. Mostenitorii lui nu trebuie sa ajunga la procese si prin acestea el sa fie defaimat dupa moartea sa” - Ant. 24.

109. -”Episcopul trebuie sa aiba stapinire asupra lucrurilor bisericesti, cu toata evlavia si frica de Dumnezeu. El poate sa se foloseasca de toate cele trebuincioase lui, daca ar fi lipsit, precum si pentru ajutarea fratilor care gazduiesc la dinsul, pentru implinirea nevoilor lor, dupa dumnezeiescul Apostol, care zice: “Avind hrana si imbracaminte, cu acestea ne vom indestula” (I Timotei 6,8). insa, daca nu se indestuleaza cu atita si episcopul ar schimba destinatia averii