SINODUL

1806.- Sinodul ecumenic este autoritatea suprema in ortodoxie, caci biserica lui Hristos se intemeiaza pe sobornicitatea apostolica, ecumenica si universala a tuturor episcopilor din lume care, adunati in sobor sau sinoade nationale si ecumenice au datoria de a defini si a apara adevarurile esentiale de credinta, de morala si de cult si a le incredinta tuturor episcopilor prezenti si absenti de pretutindeni sa le aplice in pastoratia eparhiala ca pe niste adevaruri infailibile (Matei 18,20; 28, 20; loan 14, 6; 16,13; F. Ap. 14, 28; V. Dogmele).

I807.-Sinoadele mitropolitane sau patriarhale ale bisericilor nationale au datoria numai sa interpreteze si sa aplice canoanele sinoadelor ecumenice si ale celor locale aprobate ecumenic, fara sa scoata sau sa adaoge ceva la ele, sau a le talmaci in alt chip, decat in acelasi spirit al ecumenicitatii evanghelice si apostolice, aparandu-le integritatea lor dogmatica si de cult, si a osandi pe eretici (IV ec. l; VI ec. I; VII ec. I). Hotararile sinodale cu privire la disciplina administrativa apartin epocii si traditiilor locale si culturale putandu-se modifica in decursul istoriei in asa fel, ca sa nu se aduca vatamare adevarurilor dogmatice, morale si de cult. Astfel sinoadele bisericilor nationale trebuie sa se adune de doua ori pe an, primavara si toamna (Apost. 34, 37; I ec. 19) sau cel putin odata pe an (VI ec. 8; VIIi ec. 6; Cart. 73), cand episcopii sunt obligati sa vina la sinod (IV ec. 19; VI ec. 8; Laod. 40; Sard. 6; Cart 76). Sinodul judeca pe episcopi (Ap.74; I. ec. 5; II ec. 6; IV ec. 9; Ant. 14, 15, 17, 20), si primeste spre judecare apelurile clericilor inferiori (I ec. 5; Ant. 6; Sard. 14; Cart. 11; Teofil 4; V. Neascultarea, Judecata).

1808.-” Episcopii fiecarui neam si tara se cuvine a recunoaste pe cel mai mare dintre dansii, si a-l respecta drept capetenie, si nimic mai insemnat sa nu se faca fara invoirea acestuia. Fiecare episcop poate sa lucreze ( din initiativa proprie) numai la cele ce se refera la eparhia sa, si la satele din cuprinsul ei. Dar nici capetenia, mitropolit, patriarh sa nu faca nimic (din cele de interes general), decat numai cu invoirea tuturor, fiindca numai asa va fi buna colaborarea si se vor face toate spre slava lui Dumnezeu prin Iisus Domnul, intru Sfantul Duh: Tatal, Fiul si Sfantul Duh”.-Apost. 34.

1809.-”Sinodul episcopilor sa se adune de doua ori pe an, si sa cerceteze impreuna dogmele dreptei credinte si sa hotarasca cu privire la problemele bisericesti, care se vor ivi, si anume odata in a patra saptamana a Cincizecimii (dupa Pasti), iar a doua in a douasprezecea zi a lunii octombrie” -Apost. 37.-

1810.- “Am hotarat sa ramana in vigoare canoanele asezate de Sfintii Parinti la toate sinoadele depana acum”. -IV. ee. l.

1811.-”A venit la cunostinta noastra ca unii impotriva randuielilor bisericesti, alergand la stapaniri, prin decrete au impartit in doua o eparhie, incat prin aceasta sunt doi mitropoliti in aceasta eparhie. Deci sfantul sinod a hotarat ca de acum inainte nici un episcop sa nu indrazneasca asa ceva, deoarece cel ce va incerca aceasta, va cadea din treapta sa, iar cetatile care prin gramate imparatesti sau onorat cu titlul de mitropolie impreuna cu episcopul carele ocannuieste acea biserica, sa se bucure numai de onoruri, fireste pastrandu-si drepturile proprii pe seama mitropoliei adevarate”.- IV ec 12.

1812. -”A venit la cunostinta noastra ca in eparhii nu se tin sinoadele episcopilor prescrise de canoane si din aceasta cauza multe treburi bisericesti, care cer solutionarea sunt neglijate… Deci, Sfantul Sinod hotaraste, potrivit canoanelor Sf. Parinti, ca episcopii din fiecare eparhie mitropolitana sa se intruneasca de doua ori pe an, in localitatea unde ar socoti episcopul - mitropolit, si sa se oranduiasca toate cele de trebuinta. Episcopii care nu vor veni, stand in orasele lor, si fiind sanatosi si neavand ocupatie urgenta si grabnica, sa fie mustrati frateste”. -IV ec. 19.-

1813; -”Deoarece prea evlaviosii episcopi din Egipt, au amanat sa i subscrie epistola prea cuviosului arhiepiscop Leon, oprindu-se acum nu din impotrivirea fata de credinta primita de toti, ci spunand ca este obicei. In dieceza Egiptului, ca sa nu se faca nimic fara stirea si indrumarea arhiepiscopului si cerand sa fie ingaduiti pana la hirotonia viitorului episcop al marei cetati Alexandria, noi am gasit ca este omenesc si lucru bun ca ei sa fie ingaduiti a ramane in imparateasca cetate, fiecare in treapta pe care o are, pana cand se va hirotoni arhiepiscopul marei cetati a Alexandriei. Totusi ramanand in treapta lor, sau sa dea garantie, daca este cu putinta sau sa lege prin juramant ca vor impartasi aceeasi credinta”. -IV ec. 30.-

1814. -”Voind si noi ca sa aiba tarie cele hotarate de Sf. Parinti, canonul (Ap. 37,1 ec. 5). care hotaraste sa se tina in fiecare an, sinoadele episcopilor din fiecare eparhie (a bisericilor nationale) in localitatea unde episcopul mitropoliei va socoti. Daca din pricina exceptionala nu se va putea tine sinod de doua ori pe an, sa se hotarasca cel putin odata pe an, sa se tie sinoade in fiecare eparhie de catre episcopii respectivi, pentru rezolvarea treburilor bisericesti care eventual se vor ivi, in rastimpul de la Pasti si pana la sfarsitul lui octombrie din fiecare an, in localitatea in care va socoti episcopul mitropoliei. Episcopii care nu vor participa stand la resedintele lor, fiind sanatosi si liberi de orice ocupatii urgente si absolut necesare, sa fie certati frateste”. -VI, ec. 8.-

1815. -”Deoarece este un canon care zice: in fiecare eparhie trebuie sa se tie de doua ori pe an, cercetari canonice de soborul episcopilor, insa din lipsa mijloacelor de calatorie, cuviosii parinti ai sinodului al saselea (8) au hotarat ca sa se tie cel putin odata pe an si cele cu lipsa sa le implineasca. Deci si noi reinnoim acest canon. Daca se va afla vreun dregator ca sa opreasca acestea, sa se afuriseasca. Daca vreun mitropolit nu s-ar griji de aceasta afara de cazuri binecuvantate, sa fie supus cercetarilor canonice. Adunandu-se sinodul pentru chestiuni canonice si evanghelice, episcopii participanti trebuie sa fie cu bagare de seama spre a pazi poruncile lui Dumnezeu caci numai intru pazirea lor, rasplatire este multa (Ps. 18, 11), pentru ca poruncile sunt ca niste faclii, iar legea Domnului ca o lumina, si calea vietii este mustrarea si pedepsirea (Prov. 6, 23), si porunca Domnului este stralucitoare, luminand ochii (Ps. 19, 6). Mitropolitul n-are dreptul sa ceara daruri de la episcopi, nici dobitoc, nici altceva, caci de se va dovedi ca a facut aceasta, sa dea inapoi impatrit” (Ex. 22, l;Luca 19, 8).-VII. ec. 6.

1816. -”Episcopii din fiecare regiune trebuie sa aleaga pe episcopul proestos (mitropolit) din capitala, care are grija de toata regiunea, pentru ca in capitala se aduna toti cei ce au treburi de aranjat. Pentru aceasta s-a hotarat ca el sa aiba intaietate si cinste, si ceilalti episcopi sa nu faca nimic mai de seama fara el, potrivit vechiului canon in vigoare al parintilor (Apost. 34) decat numai cele ce privesc fiecare eparhie in parte si parohiile din cuprinsul ei. Fiecare episcop sa aiba stapanire in eparhia sa si sa o cannuiasca cu evlavie deosebita, si sa aiba grija de toate parohiile eparhiei sale si sa hirotoneasca prezbiteri si diaconi, si sa imparta judecata, dar mai mult decat aceasta, sa nu faca nimic fara stirea episcopului mitropolit si fara socotinta (sinodului) celorlalti episcopi”.- Ant. 9.-

1817. -”Nici un episcop sa nu se duca in alta eparhie si sa hirotoniseasca pe cineva in slujba bisericii, nici sa duca cu sine pe alti clerici, decat numai daca ar fi chemat prin scrisorile mitropolitului si a sinodului episcopilor in al carui teritoriu s-ar duce. Iar daca s-ar duce nechemat pentru a hirotonisi sau a orandui treburi bisericesti, care nu cad in sarcina lui, cele facute de el sa fie fara valoare, iar el sa fie pedepsit ca un tulburator, apoi Sfantul Sinod s