Sfantul Luca al Crimeei - Cuvant in vinerea primei saptamani din Postul Mare

Sfantul Luca al Crimeei - Cuvant in vinerea primei saptamani din Postul Mare - Predici la Triod

Despre lupta cu patimile

„Postind trupeste, fratilor, sa postim si duhovniceste”. Sa patrundem in talcul acestor cuvinte, fiindca ele lamuresc scopul si insemnatatea postului.

De ce au fost randuite posturile? Ca sa ne invete infranarea. Ce infranare? In chip nemijlocit, infranarea de la mancarea satioasa si gustoasa. Dar insemnatatea postului nu se termina aici: am vorbit de postul trupesc, dar el trebuie sa fie pentru noi scoala a postului duhovnicesc.

Ce este postul duhovnicesc? Este infranarea de la tot ce ne vatama, de la tot ce strica sufletul nostru, adica de la patimi, ce stau la temelia tuturor pacatelor noastre. Sfintii Parinti deosebeau opt patimi de capetenie: lacomia pantecelui, curvia, iubirea de argint, mania, intristarea, deznadejdea, slava desarta si trufia. De ce patima lacomiei pantecelui a fost pusa pe primul loc? Fiindca cel ce nu biruie aceasta patima josnica, dobitoceasca, nu va putea infrange nici celelalte patimi. Sfintii Parinti, care au cercetat in adancime tot ce se petrecea in inimile lor, care au inteles caile prin care pacatul se dezvolta in inima omeneasca, ne invata ca toate aceste patimi sunt legate intre ele in chip nemijlocit - altfel spus, daca nu biruim o patima grosolana, aceasta naste in inima alta patima, mai subtire, iar impreuna atrag o alta si asa mai departe. Aceasta legatura nedespartita dintre patimi poate fi comparata cu un lant greu, in care suntem cu totii strans infasurati si pe care trebuie sa il rupem incepand nu de la mijloc, nu de la capat, ci de la inceput. Postul a fost randuit tocmai pentru ca lacomia pantecelui este inceputul acestui lant, temeiul dintai al tuturor celorlalte patimi ale noastre.

Daca omul se imbuiba intotdeauna, daca este intotdeauna peste masura de satul, daca se indoapa mereu cu mancaruri gustoase, dulci, si mai ales daca bea mult vin, lacomia pantecelui atrage dupa sine curvia - iar curvia este o patima josnica si atat de scarboasa incat nici macar nu trebuie sa se pomeneasca intre crestini, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre efeseni (v. Efes. 5, 3).

Dupa ce mancaul cade in curvie, ce se va intampla? Va avea nevoie de bani ca sa tina amante, si inca de bani multi. Sufletul lui va arde sa dobandeasca din ce in ce mai multe bunuri pamantesti cu care sa atraga femeile desfranate. Cu alte cuvinte, va fi cuprins de patima iubirii de argint, a dragostei de bani - iar aceasta este, dupa cum scrie Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Timotei, radacina tuturor relelor (l Tim. 6, 10).

Iar daca omul cu burta ghiftuita, care duce o viata de curvie, isi fixeaza drept scop dobandirea bogatiei, cade negresit si in patima maniei, incepe sa fie iritat, manios, sa injure, sa blesteme, sa-i urasca pe toti cati stau in calea planurilor lui josnice.

Deseori insa, ca sa-l opreasca pe un astfel de om din calea pacatului, Domnul ii trimite boli grave sau ruina financiara, il face sa cunoasca injosiri adanci sau moartea celor apropiati. Si atunci isi intra in drepturi urmatoarea patima - intristarea, intristarea este marea cadere cu duhul care urmeaza dupa esecurile de tot felul suferite in viata - si daca in intristarea sa omul nu-si aminteste de dragoste, de faptele bune, de Dumnezeu, cade negresit in urmatoarea patima - deznadejdea.

Aceasta pune o pecete grea asupra sufletului. Pe om nu-l mai intereseaza nimic, i se pare ca degeaba se osteneste, inceteaza sa se mai roage, se departeaza de Biserica. Deznadejdea adanca duce nu rareori chiar la sinucidere.

Vedem ca toate aceste patimi sunt legate de trupul nostru, cu poftele lui, si ca au drept radacina patima prima si de temelie - lacomia pantecelui. Mai raman doua patimi, cele mai pierzatoare si cele mai cumplite, ce nu mai sunt legate nemijlocit de patimile trupului, ci pun stapanire chiar si pe sufletul si inima ascetilor mari daca acestia vor dobandi parerea ca au ajuns pe culmile virtutii si piscurile sfinteniei. Acestea sunt slava desarta si trufia, care urmeaza acesteia. Chiar daca are virtuti, omul nu trebuie sa creada ca le-a meritat prin osteneala sa, ci sa vada in ele darul lui Dumnezeu.

Dar ce vorbesc eu de asceti! Patima slavei desarte e nesfarsit de felurita. Cu totii ne slavim in desert: unii cu frumusetea trupeasca, cu bogatia si luxul hainelor, cu vilele, cu forta fizica; altii cu profunzimea cugetarii, cu educatia multilaterala si cu talentele. Cel bolnav de slava desarta devine negresit trufas: el se pune mai presus de toti, i se pare ca toti sunt mai rai, mai prejos decat el, nevrednici de el, si se ingamfa asupra lor ca asupra unor nimicnici care nu stiu nimic, care nu fac doi bani si nu vede nefericitul ca se afla in stapanirea pacatului de moarte al trufiei, cea mai cumplita dintre toate patimile, fiindca ea alcatuieste esenta duhovniceasca a diavolului si este urata inaintea lui Dumnezeu. Urat este inaintea Domnul tot omul trufas. Nu o data ati auzit, cand s-a citit Epistola Sfantului Apostol Iacov, ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (4, 6). Omul trufas nu va putea nicicand sa placa lui Dumnezeu, chiar daca si-ar petrece intreaga viata in asceza. Iata cat de pierzatoare e patima trufiei.

Inchideti deci ochii, plecati-va capetele si indreptati-va ochii mintii spre adancul propriei voastre inimi, si cautati: ce patimi, ce serpi se cuibaresc acolo? Gasiti-i pe toti, si doar atunci sa cutezati a veni la spovedanie. Nimic sa nu ascundeti.

Inaintea voastra sta postul - vreme de pocainta si mantuire. Multi nu pricep insemnatatea posturilor si nu le tin. Totusi, tocmai postul trupesc ne ajuta sa ne pocaim si sa ne mantuim, fiindca, dupa cum am vazut deja, lacomia pantecelui este nascatoarea tuturor celorlalte patimi si in acelasi timp cea mai usor de biruit. Daca vom implini aceasta porunca usoara, daca ne vom infrana pantecele, vom capata stapanire si asupra celorlalte patimi.

Pentru a birui toate patimile, pana la una, avem neaparata nevoie sa deprindem infranarea - iar fara postul trupesc nu putem face asta.

In scoala, elevii sunt condusi treptat de la cunostintele cele mai elementare pana la cele mai avansate, de la alfabet pana la matematicile superioare - si infranarea trebuie inceputa de la alfabet, de la infranarea pantecelui.

Iata de ce are atata insemnatate postul - lucru pe care multi nu il inteleg, si nici ei nu tin posturile, nici pe copiii lor nu ii invata sa le tina; si nu numai ca nu-i invata, ci le si dau exemplu rau de calcare a postului. In Saptamana Patimilor, chiar si in Vinerea Patimilor mama isi hraneste copiii cu carne si spune: „Mancati, mancati, copii, ce daca e post! Dumnezeu vede ca totdeauna ne hranim prost. Dumnezeu iarta, Dumnezeu n-o sa ne traga la socoteala pentru asta...”

Ba nu, ci o sa-i traga la socoteala pe cei care isi strica copiii! Fiecare mama trebuie sa-si invete copiii de mici cu postul, ca in vechime, cand tot poporul nostru tinea posturile.

Deci, nu subapreciati insemnatatea postului; deprindeti-va copiii cu postul de la cea mai frageda varsta, nebagand in seama batjocurile hulitorilor. Acestia n-au decat sa rada, afundandu-se in poftele lor, iar voi bine sa-L cuvantati pe Dumnezeu, Care prin Biserica Sa ne invata cum sa luptam cu patimile. Sa urmati tuturor poruncilor Bisericii, fiindca ea este mama voastra buna, curata, sfanta, care ne invata numai lucruri mantuitoare. Sa nu uitati de post, ci tineti-va de toate randuielile bisericesti strans-strans, cum se tine pruncul de fusta mamei - si Domnul va va indrepta intr-acolo unde nazuieste inima voastra: in imparatia luminii, in imparatia harului. Amin.

24 februarie 1950

Categoria: Sfantul Luca al Crimeei - Predici la Triod

Cuvinte cheie: Sfantul Luca al Crimeei

Cautare: