Boala sufletului molipseste si trupul

Sufletul este strâns legat de trup. Părinţii spun că se întâmplă cu sufletul ceea ce se întâmplă cu fierul băgat în foc: se face foc, rămânând totuşi fier după fire. Sufletul este pretutindeni în trupul omului. Faptul că sufletul dă viaţă trupului unit cu el dovedeşte că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu în mai mare măsură decât au fost îngerii.

Tocmai de aceea în Biserica Ortodoxă spunem că boala sufletului molipseşte şi trupul, tot aşa cum boala trupului molipseşte uneori sufletul. Datorită acestei legături lăuntrice se întâmplă că, deşi sufletul vrea să ajungă la părtăşia cu Dumnezeu, trupul nu primeşte să urmeze sufletului, din pricina patimilor, şi astfel apare osteneala trupească. Atunci ne dăm seama că, deşi sufletul se simte mai curând sănătos, totuşi trupul se simte bolnav şi slăbit.

Se vădeşte spusa Domnului: „Că duhul osârduitor este, iar trupul neputincios" (Mat. 26, 41). Din această pricină, tradiţia ortodoxă statorniceşte ca înaintarea sufletului să fie paralelă cu cea a trupului. Isihasmul tămăduieşte şi trupul în multe feluri şi cu felurite metode, spre a ajunge la părtăşia cu Dumnezeu.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă, Editura Sofia, p. 62)

Categoria: Articole

Cautare: