Bucuria impartasirii

Viață, viață și numai viață. Bucurie, bucurie și numai bucurie. O viață deplină și o bucurie deplină. O viață deșartă are parte de o bucurie deșartă. Împăratul David nu l-a văzut niciodată pe Hristos, nici nu s-a împărtășit vreodată de El prin Sfânta Împărtășanie, ci a simțit de mai înainte, în chip proorocesc, venirea Sa pe lume. Fie și numai această slabă presimțire i-a umplut inima de o astfel de fericire, încât juca din toate puterile și sălta de bucurie (2 Împărați 6: 14-16). Și cu cât mai mult nu ni s-ar cuveni să ne veselim noi! Cu cât mai vârtos nu ni s-ar cuveni să jucăm de bucurie, pentru că ne-am învrednicit a ne naște nu în vremea Testamentului celui Vechi, ci al Celui Nou, și pentru că ne-am învrednicit nu doar a auzi despre Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, ci încă a mânca Trupul Său și a bea sângele Său, a-L primi în inima noastră și a-I da Lui inima noastră, cu iubire mare, cu adânc de iubire; cu bucurie multă, cu adânc de bucurie.

(Sfântul Nicolae Velimirovici și Sfântul Iustin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de Stănciulescu Andreea, Editura Egumenița, Galați, 2010, p. 29)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: