Cand cautam cinste si marire...

Cunoaşte dar, şi înţelege, că cei evlavioşi şi îmbunătăţiţi cu cât fug de lume, cu atât mai mult îi slăveşte, Domnul. Şi când se află în loc neumblat şi necunoscut, urând toată slava omenească, nevoindu-se pentru sufletele lor, atunci Dumnezeu trimite propovăduitori şi face cunoscută în toată lumea, slava lor. De ar fi slujit lumii, cuvioasa Maria Egipteanca, în toată viaţa sa ca în anii cei dintâi ai vârstei sale, ar fi fost cu totul uitat numele ei; dar pentru că s-a lepădat de lume şi a urât-o, şi a făcut 47 de ani în pustie, hrănindu-se cu verdeţuri şi cu apă, a arătat Domnul, în toată lumea, slava ei, şi este lăudată atât, că a dobândit mai multă slavă fugind de dânsa, decât când ar fi căutat-o.

Ce nepricepuţi suntem! Cum ne rătăcim, nesocotiţii, şi dorind cinste şi măriri ne defăimăm! Aceste lucruri pe care le ţinem spre paza noastră ne pierd, şi socotind că dobândim ceva, ne păgubim. Pentru ce, dorim întâietate şi căutăm cinste văzând că cei ce au fost mici şi defăimaţi, astăzi sunt atât de cinstiţi şi măriţi? Cu cât căutăm să ne ţină minte oamenii, cu atât ei ne uită. Nimeni nu este cinstit atât, nici slăvit ca cel ce fuge de slavă şi urăşte cinstea. Nimeni nu este mai bogat ca acela care în sărăcie mulţumeşte Domnului. Nimeni nu se măreşte atât, ca cel ce se smereşte şi se defaimă pentru Dumnezeu.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, p. 222)

Categoria: Articole

Cautare: