Cand mintea fuge de la rugaciune

- Gheronda, de îndată ce mă adun în rugăciune, într-o fracțiune de secundă mintea mea colindă toată lumea până în America. Cum se face aceasta?

- Câți bani îți trebuie ca să faci drumul dus-întors de aici până în America? Ai măcar bani să-ți plătești biletele? Acum însă cu mintea ajungi imediat acolo. Caută să-ţi aduni mintea, pentru că în cele din urmă vei da faliment și-mi vei „închide” asociația (*Stareţul folosea adeseori termenii de „atelier de rugăciune” şi de „asociaţie” când era vorba despre subiecte legate de rugăciune) și nu voi mai putea să-mi plătesc datoriile. Să spui Rugăciunea cu inima, cu smerenie, ca să nu te fure tangalachi prin convorbirea cu gândurile. Pentru aceasta mult te va ajuta cugetarea la moarte.

Dacă vei cugeta astfel: Dumnezeu mi-a dat soroc acum, ca să mă pregătesc, pentru că va veni să mă ia, nu va putea sta de față niciun gând. Când intră la mijloc moartea, mintea stă la mijloc și nu merge la extreme și la capătul lumii.

- Gheronda, mă mâhnesc când mintea mi se răspândește în vremea rugăciunii.

- Eu, atunci când mintea îmi pleacă la diferite subiecte - deși vreau ca ea să fie continuu lângă Dumnezeu - spun: Dumnezeul meu, ce să caute o astfel de minte lângă Tine? Este obrăznicie să vreau să se afle lângă Tine. Și așa, cu un gând smerit vine Harul lui Dumnezeu iar mintea se reîntoarce la EL Să spui și tu: Bine faci, Dumnezeul meu, că nu mă ajuți să-mi adun mintea lângă Tine, pentru că sunt vai de mine și vrednic de milă. Și când vei crede asta, Dumnezeu te va ajuta îndată să te aduni.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. VI Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, pp. 171-172)

Categoria: Articole

Cautare: