Cat de mult s-a falsificat lumea

Răutatea oamenilor a întrecut orice limită. Caută numai cum să se înşele unul pe altul. Iar dacă îl înşeală, consideră aceasta o mare izbândă. Într-adevăr, cât de mult s-a falsificat lumea! Toate le fac false. Dar bani iau mai mult decât luau cei mai de demult, sărmanii.

În general, toate le-au falsificat. Într-o zi cineva mi-a adus nişte răsaduri de roşii. Fiecare răsad era într-o pungă mică şi cu pământ netrebnic, nisip mare, ca să ţină umezeala. Le vine greu să pună puţină apă. Nu mai vorbim să pună puţin gunoi. Numai deasupra era foarte puţin ca piperul negru. Când l-am scos din pungă toată rădăcina era putredă. Am pus un strat de pământ pe deasupra ca să scoată rădăcini noi.

Cum înşeală lumea! Să vedeţi, mi-au adus odată o cutie mare cu dulciuri. „Am s-o deschid când va veni un grup mai mare”, mi-am spus. „Să n-o deschid acum, ca să nu intre furnicile”. Într-o zi s-au adunat mai mulţi. Am apreciat că vor ajunge (dulciurile) şi chiar vor prisosi. Când o deschid, văd înăuntru staniol din toate părţile, iar partea în care se aflau dulciurile era foarte mică. Tot spaţiul dimprejur era gol. Altă dată mi-au adus o cutie cu dulciuri, deosebită, legată cu panglici. „Am s-o ţin pentru copiii de la Athoniadă”, mi-am spus. Dar în ea era nişte rahat întărit şi vechi. Eu nu dau un astfel de rahat lumii, ci dau numai rahat proaspăt.

- Părinte, nu-şi dau seama că aceasta este nedreptate?

- Nu. Ci o consideră izbândă. Pentru că păcatul a devenit modă şi nedreptatea isteţime. Duhul lumesc, din păcate, şlefuieşte mintea spre viclenie, iar cel ce nedreptăţeşte pe semenul său, socoate aceasta ca o izbândă. Îşi ia şi diplomă de merit: „Acesta este diavol, pe toate le izbuteşte”, îi spun unii, în timp ce lăuntric el suferă mustrarea conştiinţei sale, care este iadul cel mic.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, I, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 94-95)

Categoria: Articole

Cautare: