Omul, creatura de culme a lui Dumnezeu, a fost înzestrat, printre alte daruri şi cu darul cugetării. Singura zidire de pe faţa pământului - omul - a primit acest dar de mare preţ pentru a-l folosi doar în cele ce zideşte, adică numai în lucruri bune. Cugetarea bună, temeinică şi dinamică, nu poate izbuti în lucrarea extrem de anevoioasă de zi cu zi dacă nu are ca temei şi rădăcină — smerita cugetare! Adică nu este de ajuns să fie o cugetare, dar ea trebuie să aibă un nimb de sfinţenie. În stare de insuflare dumnezeiască a fost Avva Dorotei atunci când a definit, în chip adevărat, smerita cugetare, zicând că: „Smerenia nu se mânie, nici nu mânie pe cineva!“. Această ecuaţie duhovnicească, lăsată nouă nu numai pentru ştiinţa noastră teoretică, ci mai mult, pentru întruparea noastră de zi cu zi, este temelia unei existenţe neameninţate de dezagregare.
(PS Calinic Argatu, episcop al Argeşului şi Muscelului, Veşnicia de zi cu zi, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2006, p. 73)
Categoria: Articole
Cautare:
Ce este smerita cugetare?
Vizualizari: 121
Id: 10188
Imagine:
Cei doritori sa participe la dezvoltarea acestui site sunt rugati ne contactaze prin formularul de contact sau la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).