Cel care se lauda, in Domnul sa se laude

„Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane" - grăieşte Proorocul David (Psalm 147,1). Nimeni nu poate fi vrednic de laudă şi proslăvire întru toate, afară de Unul Dumnezeu, Care toate le-a zidit. „Lăudaţi-L pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele" (Psalm 116, 1). „Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului" (Psalm 112,2-3).

În toate lucrurile nu te lăuda singur, nici nu căuta laudă de la alţii, nici nu pizmui celor care sunt lăudaţi, ca nu întru amândouă aceste împrejurări să te primejduieşti unei mari pagube: pierderea îndreptării şi osândirea zavistiei. Acela este întru toate iscusit, pe care îl laudă Domnul, nu care se laudă pe sine. Căci este spus: „cel care se laudă, în Domnul să se laude" (1 Corinteni 1,31; 2 Corinteni 10,17), şi proslăveşte-te astfel încât să se proslăvească Domnul, de la Care sunt toate. Fiind lăudat pentru ceva de oameni, caută mângâiere nu în laude, ci în Dumnezeu, Care dăruieşte toate - caută mângâierea cea adevărată. Tot ce e omenesc este vremelnic şi nestatornic; cele dumnezeieşti însă sunt veşnice şi nestrămutate. Grijeşte-te de slava lui Dumnezeu, pentru ca şi Dumnezeu să te proslăvească pe tine. Dacă te vei griji de slava lui Dumnezeu, atunci tu însuţi nu vei mai dori să te proslăveşti şi Dumnezeu te va proslăvi pe tine însuţi. Dacă, însă, urând pe Dumnezeu, te vei sârgui doar la ale tale, atunci te va părăsi pe tine Dumnezeu.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 61)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: