De ce vrem sa purtam povara straina, judecandu-i pe altii?

Nici un păcat nu este mai greu, mai rău, decât judecarea sau osândirea aproapelui. Pentru că de ce să nu ne judecăm mai bine pe noi înşine şi păcatele noastre, pe care le ştim cu de-amănuntul, şi pentru care vom da răspuns înaintea lui Dumnezeu? De ce răpim judecata lui Dumnezeu? Ce avem să cerem de la făptura lui Dumnezeu? Nu ne cutremurăm auzind ce a păţit acel mare pustnic nevoitor? El a aflat despre un frate că a căzut în desfrânare, şi a zis: „Ah, rău lucru a făcut!”. Nu ştiţi ce lucru înfricoşător ne spune Patericul despre acesta? Îngerul sfânt i-a adus sufletul celui care păcătuise, şi i-a zis: „Iată, cel pe care l-ai judecat a murit, deci unde rânduieşti să-l aşez, în Rai sau în iad?”.

Oare există vreo vină mai înfricoşătoare decât aceasta? Ce altceva înseamnă cuvântul îngerului adresat Bătrânului, decât că: „De vreme ce eşti judecătorul drepţilor şi al păcătoşilor, spune-mi ce porunceşti cu acest suflet nenorocit? Îl miluieşti sau îl pedepseşti?”. Cutremurat de aceasta, acel Bătrân sfânt a petrecut celălalt timp al vieţii lui în suspine, lacrimi, mii de osteneli, rugându-L pe Dumnezeu să-i ierte acel păcat. Şi a făcut toate aceste osteneli, chiar dacă căzuse cu faţa la picioarele îngerului, şi primise iertarea.

Aşadar, noi de ce vrem să purtăm grijă de celălalt? De ce vrem să purtăm povară străină? Fraţilor, avem de ce să ne îngrijim: fiecare să privească la sine însuşi şi la greşelile lui. Doar a lui Dumnezeu este lucrarea aceasta, doar El ştie să îndreptăţească şi să osândească, cunoaşte starea, puterea, situaţia, harismele, caracterul şi posibilităţile fiecăruia. (Avva Dorotei)

(Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 8-9)

Categoria: Articole

Cautare: