Despre infranare :: Viata in duh filocalic

Despre infranare :: Viata in duh filocalic - Ignatie Monahul

Despre infranare

Inceputul rodirii este floarea si inceputul faptuirii este infranarea (Sf. Vasile cel Mare).

Infranarea este un nume de obste, care se adauga la numele tuturor virtutilor (Sf. Diadoh al Foticeei).

Infranarea si umilinta cea din afara a trupului sunt pazitoarele comorilor dumnezeiesti dinlauntru (Sf. Maxim Marturisitorul).

Pazeste infranarea totdeauna, ca sa nu cazi, prin neegalitate, in cele contrare (Sf. Talasie Libianul).

Amesteca infranarea cu simplitatea si insoteste adevarul cu smerita cugetare si te vei vedea sezand la masa cu dreptatea (Avva Ilie Ecdicul).

Omul nu este menit sa fie rob stomacului si patimilor legate de cele de sub pantece, ci pentru a realiza lucruri marete (Sf. Vasile cel Mare).

Precum tacerea la vreme este frana maniei, asa mancarea cu masura este frana poftei, iar rugaciunea de un singur gand, a gandurilor neasezate (Avva Ilie Ecdicul).

Cei ce doresc mai mult decat le trebuie sunt mai nenorociti decat cersetorii (Sf. Ioan Hrisostom).

Daca nu primesti infranarea, nu poti primi nici mangaierea ei, caci cel ce nu se satura de la hrana si bautura e purtat de manie fara randuiala; unul ca acesta se aseamana cu o corabie purtata de valuri, al carei carmaci este diavolul (Sf. Ioan Damaschin).

Cel ce nu se stapaneste pe sine cum va putea sa conduca pe altii cu randuiala (Sf. Ioan Hrisostom).

Infranarea, stapanirea de sine este totuna cu puterea. Numai cine are putere poate stapani (Sf. Barnaba).

Somnul prea mult e o piedica pentru neprihanire (Cuviosul Teognost).

Categoria: Viata in duh filocalic - antologie filocalica - Ignatie Monahul

Cautare: