Despre Theofil arhiepiscopul

1
Fericitul Theofil arhiepiscopul a venit odată la muntele Nitriei; şi a venit avva muntelui către el. Arhiepiscopul i-a spus:
– Ce ai găsit mai de seamă pe calea aceasta, părinte?
– A se osândi şi a se mustra pe sine întotdeauna.
– Altă cale decât aceasta nu este.

2
Tot74(Lipsă în ediţia românească veche.) avva Theofil arhiepiscopul a venit odată la Sketis. Adunându-se fraţii, îi ziseră avvei Pamvó:
– Spune-i un cuvânt papei, ca să se folosească.
– Dacă nu se foloseşte de tăcerea mea, nici de cuvântul meu nu se va folosi.

3
Au venit odată părinţii la Alexandria, chemaţi de Theofil arhiepiscopul, ca să facă rugăciune şi să surpe templele. Şi mâncând ei cu el, li s-a adus carne de viţel, şi au mâncat, nebănuind nimica. Şi luând episcopul un copan, îi dete bătrânului de lângă el, zicând:
– Ia un copan bun şi mâncă, avvo.
– Noi până acuma am mâncat verdeţuri; dacă e carne, nu mâncăm.
Şi nici unul din ei n-a vrut să mai guste din ea.

4
Tot avva Theofil a spus: ce frică şi cutremur şi năpastă vom vedea, când se vor despărţi sufletul şi trupul! Va veni lângă noi oastea şi puterea tăriilor celor potrivnice, stăpânii întunerecului, conducătorii răului, şi învinuiesc sufletul ca la o judecată, aducând înainte toate păcatele lui cu ştiinţă şi neştiinţă, din tinereţe până la vârsta la care a răposat. Deci stau, învinuindu-l de toate cele făcute de el. Cum crezi că se cutremură sufletul în ceasul acela, până se dă hotărârea judecătorească şi este slobozit? În ceasul acela este la ananghie, până vede hotărârea în privinţa sa. Şi puterile dumnezeieşti se aţin în faţa vrăjmaşilor şi ele îi arată faptele bune. Gândeşte-te cu ce frică şi tremur stă sufletul la mijloc până ce judecata lui primeşte hotărâre de la judecătorul cel drept. Şi dacă e drept, aceia primesc mustrare, iar el şi sufletul le e răpit, şi apoi e fără griji, şi chiar locuieşte fără griji, după cum este scris „aşa cum locuinţa tuturor este întru Tine“75( Psalmi 86, v. 7.) şi atunci se plineşte ceea ce este scris „unde nu este durere nici întristare nici suspin“76(Isaia 35, 10.). Atunci scapă, ducându-se în bucuria şi slava cele de nespus, în care se va şi aşeza.
Şi dacă se dovedeşte că a trăit în nepăsare, aude glasul cel înfricoşător „să nu mai fie cel fără de lege, şi să nu mai vadă slava celui Preaînalt“77(Isaia26, 10.). Atunci îl apucă ziua urgiei, ziua jalei, ziua de întuneric şi beznă. Sufletul e dat întunericului celui din afară, osândit la focul veşnic, să fie chinuit în veacul cel fără de sfârşit. Atunci unde e trufia lumii, unde e slava deşartă, unde e desfătarea şi răsfăţul? Unde e închipuirea, unde e odihna, unde e lauda? Unde sunt averile, şi neamul cel de bună obârşie? Unde e tatăl, mama, fratele? Cine se va încumeta să scoată sufletul ars în foc şi aflat în chinuri groaznice? Aşa fiind, cu cât mai mult trebuie ca noi să stăruim în trai sfânt şi în evlavie? Ce dragoste trebuie să dobândim? Ce purtare, ce fel de trai, ce alergare? Ce migală78(akribeia, exactitate, atenţie la detalii, rigoare, conştiinciozitate scrupuloasă.), ce rugăciune, ce prevedere? Astfel aşteptând – cum stă scris – să ne sârguim ca să ne găsească neîntinaţi şi nespurcaţi, în pace,79(II Petru, 3, 14.) ca să fim vrednici să-l auzim zicând: haideţi, cei binecuvântaţi de Tatăl Meu, să moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii,80(Matei 25, 34.) în vecii vecilor, amin.

5
Tot avva Theofil arhiepiscopul, înaintea morţii, a zis: ferice de tine, avva Arsenie, căci îţi aduceai mereu aminte de ceasul acesta!

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: