Dorul de Imparatia Cerurilor

Când te găsești într-o țară străină sau te afli într-o călătorie, gândul ți se abate mereu spre patria și casa ta și într-acolo te atrage.

Învață din această întâmplare că asemenea și noi, cei ce pribegim în lume ca într-o țară străină, trebuie să ne întoarcem cugetul spre Patria cerească, unde este Tatăl nostru, Căruia astfel ne rugăm: „Tatăl nostru, Care ești în Ceruri”, unde se găsește casa noastră și pacea noastră cea fără de primejdie, „unde Iisus a intrat pentru noi ca Înaintemergător” (Evrei 6, 20), unde este moștenirea noastră, pe care ne-a gătit-o Preabunul și Milostivul nostru Mijlocitor - Hristos, unde este pregătită Cina cea mare și Nunta Mielului, unde nenumăratele mulțimi ale Puterilor celor netrupești stau înaintea scaunului de domnie al Măririi, unde stau cetele Sfinților celor ce-au viețuit de la începutul lumii și care, după pribegia lor pământească, după osteneli, nevoințe și suferințe, s-au odihnit întru Împărăția Cerurilor. Acolo ei sunt încununați și ne așteaptă cu dorire mare până când vom intra și noi întru acea odihnă.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, Editura Sophia, București, p. 69)

Categoria: Articole

Cautare: