Dumnezeiescul este dincolo de explicatii si de intelegere

Noi nu cunoaştem natura minţii noastre; noi nu o vedem şi totuşi mintea călăuzeşte totul în om. Deci, cum poate mintea noastră mărginită să vadă Mintea cea nemărginită, pe Dumnezeu pentru a crede în El? Dumnezeu se află dincolo de duh, dincolo de tot ceea ce îşi poate imagina omul. “O adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu” (Rom. 11, 33).

Şi eu, copilul meu, îmi port trupul meu bolnav precum un ghimpe de-a lungul căii mele. Nu-mi îngăduie să înaintez şi, astfel, rămân în urmă până ce Dumnezeu se milostiveşte de neputinţa mea. Păcatul dă naştere la tot răul, dar din bunătatea Sa, Dumnezeu preschimbă pedepsirea păcatelor în iertare, dar şi într-un mijloc de a dobândi îndrăzneală faţă de El. O, cât de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru om! Cine poate oare privi în faţă acest ocean al iubirii? Omul plânge ca un prunc atunci când mintea îi este luminată şi vede chiar câtuşi de puţin cât de mare este dragostea lui Dumnezeu faţă de el. Dar cât trebuie el să trudească mai înainte de a-i fi dăruită această iluminare! Căci ea este un dar de Sus, de la Părintele luminilor; ea vine precum roua, ca o zi încântătoare de primăvară la sufletele pârjolite de greutăţile feluritelor încercări.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 362)

Categoria: Articole

Cautare: