Iisus Hristos, Maica Domnului si Sfintii – luminatorii nostri in lupta duhovniceasca

Scrii că uneori slăbeşti foarte mult, până la împuţinare sufletească sau chiar până la deznădejde. Să ştii că uneltirile de căpetenie ale vrăjmaşului sunt două: să-l lupte pe creştin cu înălţarea de sine şi părerea de sine sau cu împuţinarea sufletului şi deznădejde. Sfântul Ioan Scărarul scrie despre un nevoitor iscusit că destrăma uneltirile potrivnicilor cu ajutorul armelor pe care le foloseau aceştia. Când îl aduceau la deznădejde, atunci el îşi spunea sieşi, precum şi vrăjmaşilor: „Cum, adică până acum m-aţi lăudat şi m-aţi aruncat în părere de sine!” - destrămând prin aceasta intenţia lor cea rea. Iar dacă vrăjmaşii iarăşi încercau din altă parte să-l laude şi să-i dea motive pentru semeţie şi părere de sine, stareţul le zicea: „Cum aşa? Parcă nu demult mă aduceaţi în deznădejde; acestea două se contrazic unele pe altele!” Şi, astfel, acest nevoitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, scăpa de uneltirile vrăjmaşului prin armele acestuia, folosindu-le la timpul potrivit una împotriva alteia.

La fel, scrii că îţi vine uneori gândul să te ridici cu bărbăţie împotriva vrăjmaşilor şi mă întrebi dacă e cu dreptate acest lucru? Opusul bărbăţiei, puţinătatea sufletească, arată că nu e cu dreptate. Nu este în măsura noastră să ne ridicăm împotriva răutăţii viclenilor vrăjmaşi, ci mai cu seamă să alergăm totdeauna cu smerenie la ajutorul şi acoperământul dumnezeiesc, chemând pe Domnul Însuşi şi pe Preacurata Maica Sa, precum ne sfătuieşte să facem Sfântul Ioan Scărarul: „Cu numele lui Iisus să alungi pe cei potrivnici”. (Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, volumul 1, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 153)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: