Inalta cugetare vs smerita cugetare

Iarăşi suntem mustraţi de Apostolul care zice: „Nu cel ce pe sine se laudă este iscusit, ci pe care Domnul îl laudă” (II Corinteni 10, 18). Şi mai mult ne ostenim, cugetând înalt împotriva celor ce se liniştesc, căci aflăm pe Domnul că pe Maria o laudă mai mult, „că partea cea bună şi-a ales " (Luca 10, 42). Ca nişte liniştitori ne înălţăm împotriva celor ce se ostenesc la lucru, dar aflăm iarăşi pe Domnul învăţând şi zicând: „Nu am venit să fiu slujit, ci să slujesc şi să-Mi dau sufletul Meu răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20, 28). Drept aceea, cu totul se cuvine a lepăda înalta cugetare. Dacă în loc pustiu şi în mormânt şezând, înalt cugetăm, nimic nu ne va folosi pe noi dacă nu vom lucra cu smerită cugetare. Că zice Apostolul: „Nu căuta la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, că cele ce se văd, vremelnice sunt, iar cele ce nu se văd, veşnice” (II Corinteni 4, 18). 

Categoria: Articole

Cautare:

Inalta cugetare vs smerita cugetare

Vizualizari: 746

Id: 19954

Imagine:

Share: