Intai trebuie sa stii ce-i pacatul ca sa poti spune ce pacate ai facut

Cum ajunge omul să facă lucruri rele, cum ajunge omul să înmulţească păcatele, cum ajunge omul la patimi? Ce anume premerge păcatului? Trebuie să ştim un lucru şi îl ştim foarte bine, dacă îl avem în vedere, şi anume, că noi ne-am pomenit în lumea aceasta ca robi ai păcatului, ca disponibili pentru păcat, ne-am trezit în lumea aceasta cu înclinări păcătoase, cu lucruri care favorizează păcatul. Educaţia ajută foarte mult la orientarea spre bine a omului, dacă este o educaţie foarte bine făcută, din partea părinţilor, din partea preoţilor, din partea profesorilor. Toţi factorii de educaţie trebuie să aibă în vedere înlăturarea răului şi împlinirea binelui. Mi-aduc aminte, când eram copil, că ziceau ai noştri, când spuneam vreo vorbă rea, când făceam vreun lucru nepotrivit: „Nu-i frumos, e păcat”.

Deci, ne-am trezit în lumea aceasta cu noţiunea de păcat fără să avem o definiţie a păcatului. Eu înainte, când nu se făcea religie la şcoală şi când tinerii nu ştiau ce e păcat, când veneau la mine la spovedit, îi întrebam: „Tu ştii ce-i păcatul?” sau „Ştii ce lucruri rele sunt păcat?”. Şi spunea copilul: să înjuri, să minţi, să furi, să nu-ţi cinsteşti părinţii, să vorbeşti de rău. Şi atunci îi ziceam: „Bine, ştii ce-i păcatul. Din acestea pe care le-ai făcut?”. Se punea problema: întâi să ştii ce-i păcatul ca să poţi spune ce păcate ai făcut.

(Arhimandrit Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătăţire sufletească, Editura Agaton, pp. 149-150)

Categoria: Articole

Cautare: