Intre osandirea de sine si dragostea pentru Hristos…

Lucrul de cea mai neapărată trebuinţă este ca în toată vremea să păstrăm simţământul neîndestulării noastre înaintea lui Dumnezeu. Intrăm atunci într-o neîncetată încordare, între osândirea de sine şi dragostea pentru Hristos, între pocăinţă şi nădejdea în îndurările lui Dumnezeu. Pe de-o parte, trăim în suferinţa de a fi atât de departe de Dumnezeu pe Carele Îl iubim; pe de altă parte, această suferinţă şi dragoste lucrează ca un foc lăuntric, împingându-ne cu putere către Dumnezeu. Această încordare şi-a aflat expresia cea mai puternică în cuvântul lui Hristos către Stareţul Siluan: „Ţine-ţi mintea în iad, şi nu deznădăjdui”. Cuvântul acesta poate provoca temere, frică şi panică, dar ea nu trebuie să ne covârşească: este principiul de temei al vieţii noastre în Hristos.

(Arhimandrit Sofronie, Din viaţă şi din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 26-27)

Categoria: Articole

Cautare:

Intre osandirea de sine si dragostea pentru Hristos…

Vizualizari: 627

Id: 9920

Imagine:

Share: