Ispitele sunt oportunitati, daca stim sa ne folosim de ele

Ispitele ne sunt de folos, dacă ştim să le folosim. Ele pun la încercare, curăţesc şi luminează sufletul, şi arată cât de puternică este credinţa noastră; de aceea, nu trebuie să deznădăjduim atunci când vin ispitele, ci trebuie să ne luptăm vitejeşte cu ele şi, lucrul principal, nu trebuie să dăm loc gândului: „Sunt mai bun ca alţii!”. Dimpotrivă, trebuie până la sudori de sânge să ne silim spre gândul: „Sunt mai rău decât toţi”, şi să ne străduim să găsim în noi înşine ceea ce-l poate adeveri.

Atâta doar: să nu uiţi niciodată, prietene, că orice neplăceri şi ispite ai întâmpina în calea ta, trebuie să le primeşti întotdeauna ca pe nişte încercări, nu ca pe nişte semne ale lepădării tale de către Dumnezeu. Aici se poticnesc mulţi creştini şi de asta cad în deznădejde, socotindu-se lepădaţi de El.

Ispita este o cale ce duce la cunoaşterea lui Dumnezeu. Nenorocirile, necazurile şi ispitele de tot felul ne frâng sufletul - însă Hristos, spre mângâierea celor necăjiţi, spune: „că spre Mine a nădăjduit, şi-l voi izbăvi pe el... şi-l voi proslăvi... şi-i voi arăta lui mântuirea Mea” (Psalmi 90, 14-16).

În ispite cunoaştem mai bine şi mai limpede că nimeni altcineva, în afară de Domnul (şi de Preacurata Lui Maică), nu alină întristările noastre, nu tămăduieşte bolile noastre, nu ajută şi îmbogăţeşte în sărăcie, nu izbăveşte de moarte; ştim, de asemenea, că El este singurul izvor al vieţii noastre, al mântuirii noastre, al fericirii noastre, şi că de aceea suntem datori să ne bucurăm de toate necazurile, de toate ispitele, nu să cădem în acedie şi să deznădăjduim. (Schiigumenul Sava)

(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, pp. 20-21)

Categoria: Articole

Cautare: