Legatura omului cu animalele inainte si dupa cadere

- Gheronda, daţi-mi o binecuvântare pentru Praznicul Naşterii Domnului ce se apropie!

- Îţi doresc ca Hristos şi Maica Domnului să te aibă lângă Ei, precum l-au avut pe mieluşelul de lângă iesle. Cred că a dus-o bine, la fel şi viţeluşul şi măgăruşul care L-au încălzit pe Hristos în iesle… „Cunoscut-a boul pe stăpânul şi asinul ieslea domnului său” (Isaia 1, 2), spune Proorocul Isaia. Au cunoscut Cine se afla în iesle şi de aceea L-au încălzit cu nările lor. L-au simţit pe Creatorul lor! Dar şi măgăruşul, de câtă cinste s-a învrednicit să-L ducă pe Hristos în Egipt! Boierii aveau trăsuri brodate cu aur, dar Hristos ce a folosit? Ce bine era dacă aş fi fost eu acest măgăruş!

În Rai animalele simţeau mireasma Harului şi îl recunoşteau pe Adam ca stăpân al lor. După călcarea poruncii însă, au ieşit şi ele din Rai, fără să fie de vină, şi nu l-au mai recunoscut pe Adam ca stăpân al lor, ci se repezeau ca să-l sfâşie. Era ca şi cum i-ar spune: „Eşti rău. Nu eşti stăpânul nostru”.

Acum, când omul prin păzirea poruncilor se apropie iarăşi de Dumnezeu, se îmbracă cu Harul dumnezeiesc şi astfel revine la starea de dinainte de cădere. Atunci animalele îl recunosc iarăşi ca stăpân al lor, iar el se mişcă fără frică printre animalele sălbatice, care încetează să mai fie sălbatice, pentru că stăpânul lor s-a îmblânzit.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Editura Evanghelismos, 2007, pp. 231-232)

Categoria: Articole

Cautare: