Lucrarea duhovniceasca in vremea bolii

Sănătate să vă dăruiască Dumnezeu; iar dacă aceasta nu vă este de folos acum, să vă dea răbdare plină de recunoştinţă. În ce priveşte faptul că întoarcerea lăuntrică spre Dumnezeu nu mai este aceeaşi în boală, să ştiţi că este o urmare a slăbiciunii. Cine îşi simte netrebnicia înaintea lui Dumnezeu nu-și va îngădui simţăminte necuvenite nici în vremea bolii. Înţelepţiţi-vă! Sufletul neîncercat prin ispite nu este bun de nimic. Atunci când sunteţi bolnavă puteţi să vă îngăduiţi unele înlesniri; nu este rău mai ales dacă beţi cacao. Nu e nimic că nu faceţi toate mătăniile după pravilă. Puteţi să nu treceţi aceasta în lista de păcate, ci curăţiți ceea ce ați trecut deja.

Împliniţi pravila făcând rugăciunea lui Iisus în tăcere. Totodată, dacă puteţi face mătănii, faceţi câte puteţi; de nu, staţi în picioare. Dacă nu puteţi sta în picioare, şedeţi; dacă nu puteţi şedea, staţi întinsă. Atâta doar: nu încetaţi a fi cu mintea împreună cu Domnul.

V-aţi îmbolnăvit atât de greu, încât vă pregătiţi de moarte. Întotdeauna trebuie să ne pregătim de moarte, cu atât mai mult în vreme de boală. Dar dacă veţi muri sau încă vi se vor mai da zile de trăit, lucrul acesta ţine de voia lui Dumnezeu. Veţi mai trăi şi vă veţi mai osteni. De-abia aţi început.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere din lb. rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2007, pp. 36-37)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: