Mintea, inima si vointa reprezinta treimea omului

Toate slujbele dumnezeieşti din Biserica Răsăriteană, ca şi multe rugăciuni, încep cu invocarea Sfântului Duh: „Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului... vino şi Te sălăşluieşte întru noi...”. Noi ne rugăm deci ca Duhul lui Dumnezeu să vină şi să Se sălăşluiască întru noi. Aceasta nu se întâmplă imediat, ci după îndelungate nevoinţe în rugăciune, post, milostenie şi trudă; şi abia când prin toate acestea, şi prin dese lacrimi şi suspinuri, se curăţeşte inima, atunci Duhul Se sălăşluieşte în inimă, ca să îndumnezeiască şi inima, şi mintea, şi voinţa. Atunci Dumnezeul cel Preaînalt locuieşte în om şi lucrează totul în toate. Mintea, inima şi voinţa reprezintă treimea omului. În sufletul păcătos şi pătimaş această treime nu se află în unitate şi în armonie dumnezeiască, ci este dezbinată şi lipsită de armonie. În acest caz omul este ca o casă dezbinată în sine, care nu poate să dăinuiască, ci este sortită să se prăbuşească. O astfel de casă a sufletului, nimic nu o poate mântui de la pieire decât pocăinţa şi credinţa în Evanghelie.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, București, 2009, p. 27)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: