Odihna venita de pe urma rugaciunii

Un părinte a spus:

— Rugăciunea nu oboseşte, ci aduce pace şi linişte, aşa cum simte un copil în braţele mamei sale. Dacă cineva ar observa câţiva călugări rugându-se, ar putea gândi că sunt precum copiii. Într-adevăr, dacă i-ar vedea făcând tot felul de mişcări, ar putea crede chiar că au înnebunit. Unii dintre ei sunt precum copiii care aleargă către tată, trăgând de haina sa şi rugându-l: „Eu nu ştiu cum, dar tu trebuie să faci asta pentru mine... ”.

Dintr-un anumit punct de vedere, asemenea oameni ar putea fi consideraţi „nefolositori”. De ce? Pentru că ei nu pot munci: trupurile lor sunt ca paralizate, iar oasele lor sunt înţepenite ca nişte lumânări. Ei nu sunt în stare să se mişte. Când dragostea lui Dumnezeu se revarsă asupra unui om din belşug, sfârşeşte prin a-l topi.

(Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit, traducere de Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, p. 73)

Categoria: Articole

Cautare:

Odihna venita de pe urma rugaciunii

Vizualizari: 613

Id: 17768

Imagine:

Share: