Pătimirea Sfîntului Mucenic Alexandru, preotul din Sida
(15 martie)
Împărăţind Aurelian (270-275) şi fiind prigonire asupra creştinilor,
era în ţara Pamfiliei un ighemon, anume Antonin. Acela, mergînd în Sida, cetatea
Pamfiliei, a prins pe Alexandru, preotul cetăţii, şi, punîndu-l înaintea judecăţii
sale, cu multe întrebări şi munci chinuia pe slujitorul lui Hristos. Pe acesta
l-a întrebat mai întîi cine este. Iar sfîntul i-a răspuns: "Sînt creştin,
preot cu rînduiala, păstor al turmei lui Hristos". Ighemonul l-a întrebat
iarăşi: "Unde este turma lui Hristos?" Sfîntul a răspuns: "În toată partea
cea de sub cer, pe toţi oamenii care sînt, i-a creat Hristos Dumnezeu. Între
aceştia, cei ce cred în El sînt oi ale păşunii Lui, iar cei ce au căzut de
la Ziditorul lor şi slujesc făpturii şi lucrului celui de mîini omeneşti,
adică idolilor celor fără de suflet, ca şi voi, aceia sînt înstrăinaţi de
turma Lui cea mîntuită şi se vor pune cu caprele, de-a stînga, în ziua judecăţii
celei înfricoşate a lui Dumnezeu".
A zis ighemonul: "Pentru două pricini voiesc să te muncesc:
ca să-mi arăţi pe cei ce cred în Hristos şi ca să aduci zeilor noştri jertfe
cu închinăciune". Apoi Antonin ighemonul a întrebat iarăşi pe Sfîntul Alexandru:
"Cine este Hristos?" Răspuns-a sfîntul: "Hristos este Mîntuitorul lumii, lumina
şi viaţa celor ce nădăjduiesc spre El". Zis-a ighemonul: "Cum poate Acela,
Care a fost răstignit pe lemn şi cu amar a murit, să fie Mîntuitorul?" Grăit-a
Alexandru: "Aceasta este de mirare, că a suferit Crucea şi moartea cu trupul,
precum Însuşi a voit, iar cu dumnezeirea a biruit iadul şi prin El Însuşi
a dezlegat din legături pe cei legaţi, omorînd moartea, iar El a înviat din
mormînt. Dar nu numai singur S-a sculat din morţi, ci şi pe alţi morţi i-a
înviat; pentru că multe trupuri ale sfinţilor celor adormiţi s-au sculat şi,
după Învierea Lui, au intrat în Sfînta Cetate a Ierusalimului. Şi tot neamul
omenesc împreună cu El l-a înviat şi l-a ridicat". Zis-a ighemonul: "Bîrfeşti,
nebunule! Căci cum a putut să ajute altora Acela, Care nu şi-a ajutat Sieşi,
fiind muncit de iudei?" Sfîntul a zis: "Tu eşti nebun, avînd ochii sufletului
tău orbiţi şi neputînd privi spre taina mîntuirii noastre, cea lucrată prin
Hristos, Domnul".
Atunci, ighemonul a poruncit să muncească pe Sfîntul Alexandru.
Mai întîi a fost bătut cu vine de bou şi întins pe roată, aruncat în căldarea
ce fierbea cu smoală şi cu untdelemn şi ars într-un cuptor de foc. Însă în
toate muncile acelea a fost păzit nevătămat, cu darul lui Hristos. Cînd păgînii
l-au aruncat în cuptorul cel înfocat, s-au văzut în văpaia focului alţi doi
tineri minunaţi, dănţuind cu Sfîntul Mucenic; şi aceia erau îngerii lui Dumnezeu,
care îi răcoreau sfîntului văpaia cuptorului. Deci, se mira poporul că unul
se aruncase în cuptor şi într-însul se vedeau trei. Iar ighemonul şi cei împreună
cu el au socotit vrăjitorie aceste slăvite minuni, căci n-au crezut într-acea
atotputernică tărie a lui Hristos, Dumnezeul nostru. Numai unul din slugile
muncitorului crezînd, căzu închinîndu-se de departe sfîntului şi se ruga să
fie primit de Hristos. Şi îndată ighemonul a ucis pe sluga aceea cu sabia.
Sfîntul Alexandru, ieşind din cuptor nevătămat, a poruncit să-l spînzure şi
cu unghii de fier să-l strujescă; şi atît de mult l-au strujit, pînă ce tot
trupul lui se făcuse o rană. Cei din privelişte se mirau, zicînd cu spaimă:
"Cum rabdă acesta atîtea munci, căci acum se văd numai oasele goale?"
După aceea a fost ars din nou într-un foc mare şi nu s-a vătămat.
Apoi, cu nişte undiţe de fier împungîndu-i pîntecele, îi trăgeau afară cele
dinlăuntru ale lui. Încă şi fiarelor spre mîncare a fost dat sfîntul; dar
nici fiarele nu s-au atins de el. Şi cu alte cumplite munci au chinuit pe
pătimitorul lui Hristos, dar în toate muncile a fost nebiruit, încît toţi
se umpleau de mirare, privind la pătimirile lui, şi se minunau de puterea
atît de mare a răbdării ce o avea sfîntul, căci covîrşea firea şi mintea omenească.
Apoi, la sfîrşit, i s-a tăiat capul sfinţitului mucenic al lui Hristos, Alexandru.
Iar ighemonul Antonin, în acel ceas şezînd încă la judecată, a fost lovit
de boală şi se muncea de diavoleştii săi zei, cărora le slujea. Apoi l-au
dus slugile în casă, strigînd cu amar. Dar neajungînd la casa sa, rău şi-a
lepădat ticălosul său suflet. Pe cînd Sfîntul Alexandru s-a sălăşluit întru
cele cereşti cu Hristos Domnul şi cu sfinţii Lui îngeri, ighemonul în munca
cea veşnică s-a aruncat, cu satana şi cu slujitorii întunericului.
După tăierea Sfîntului Alexandru, un oarecare Eustaţie, bărbat
cinstit, creştin cu credinţa, a luat mult pătimitorul trup al mucenicului
şi l-a îngropat cu cinste, slăvind pe Dumnezeu.
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna martie
Cuvinte cheie: Sfantul Mucenic Alexandru, preotul din Sida
Cautare:
Vizualizari: 1414
Id: 1506
Imagine:
Share:
