Pretuirea de sine

Cercetează-te şi vezi de nu cumva în tine se ascunde părerea de sine, adică simţământul însemnătăţii personale sau, în chip negativ, lipsa simţământului care să-ţi spună că nu eşti nimic. Simţământul [însemnătăţii personale] stă bine ascuns, dar întreaga viaţă ne este stăpânită de el. Cea dintâi cerinţă a sa vrea ca toate să meargă potrivit cu voia noastră, şi, de îndată ce aceasta nu se întâmplă, cârtim împotriva lui Dumnezeu şi ne supărăm pe oameni.

Preţuirea de sine, urmarea simţământului de însemnătate personală, nu numai că tulbură legăturile cu oamenii, dar tulbură şi legăturile cu Dumnezeu; ea este vicleană ca demonii şi se ascunde cu multă îndemânare în dosul unor cuvinte smerite, aşezându-se cu tărie în inimă, astfel încât omul se mişcă între defăimarea de sine şi înălţarea de sine. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

(Cerească Înțelepciune de la cei de Dumnezeu luminați Dascăli despre Cum să biruim deprimarea, ediția a 2-a, traducere de Constantin Făgețan, Editura Sophia, București, 2008, p. 135)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: