Prin multumirea adusa lui Dumnezeu, bolnavul primeste mangaiere duhovniceasca!

Omul – ca iarba, şi mult îi trebuie ca să fie cosit? O singură clipă poate să-i zdruncine de tot sănătatea şi să-i arunce trupul fie în mormânt, fie pe patul unei boli chinuitoare şi îndelungi. Evanghelia ne învaţă că nici un necaz nu poate să vină asupra noastră fără voia lui Dumnezeu pentru toate necazurile care, la porunca Lui, vin asupră-ne. De pe patul de boală mulţumiţi lui Dumnezeu, aşa cum I-a mulţumit de pe mormanul de gunoi Iov, acoperit cu bube puturoase. Prin mulţumirea adusă lui Dumnezeu este tocit ascuţişul cumplit al bolii! Prin mulţumirea adusă lui Dumnezeu, bolnavul primeşte mângâiere duhovnicească! Inima povăţuită şi îndulcită de mulţumirea adusă lui Dumnezeu este înnoită prin puterea credinţei vii. Luminată deodată cu lumina credinţei, mintea începe să contemple minunata Purtare de grijă dumnezeiască, ce priveghează neadormit asupra întregii făpturi. Această contemplare duce la răpirea duhovnicească; sufletul începe să-I mulţumească din belşug lui Dumnezeu, să-L slavoslovească, începe să laude sfânta Lui Purtare de grijă, să se încredinţeze sfintei Lui voi. Patul de boală devine adeseori loc al cunoaşterii de Dumnezeu şi de sine. Suferinţele trupului devin adeseori pricină de plăceri duhovniceşti, şi patul de boală este înrourat cu lacrimi de pocăinţă şi lacrimi de bucurie în Dumnezeu.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 159-160)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: