www.resurse-ortodoxe.ro - Predici, rugăciuni, filme, cărți, conferințe ortodoxe

PUNERE DE LEGE PENTRU METANII SI PENTRU RUGACIUNEA BISERICEASCA :: Tipicul cel mare al Sfantului Sava cel Sfintit

PUNERE DE LEGE PENTRU METANII SI PENTRU RUGACIUNEA BISERICEASCA :: Tipicul cel mare al Sfantului Sava cel Sfintit


PUNERE DE LEGE PENTRU METANII SI PENTRU RUGACIUNEA BISERICEASCA

Nu in zadar au socotit Sfintii Parinti randuiala pentru sfintele metanii si  pentru Rugaciunile ce se pun si care au fost scrise in Tipicul cel Bisericesc de catre dansii; ci intelepciune avand pentru Sfintele metanii si pentru Rugaciuni, cu dreapta socotinta pentru ca roade sa avem.  Mai intai sa vorbim despre metaniile cele mari, care in Sfintele cele patruzeci de zile ale Sfantului Celui Mare si intru alte Posturi se fac si pe care mai sus le-am insemnat pentru dragostea  voastra,  scrise in vechi  izvoare ale  Sfintelor  carti  si  scrise  de la  cei  ce au stiut  aceasta  cu de-a dinsul am intrebat ce inseamna metanii mari si in care chip se fac. Sa nu se faca Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul trebuie sa se face sfintele metanii cele mari, atuncea fiecare ridicand mainile si impreuna cu ochii cei simtiti si cu ochii  mintii inaltam catre Dumnezeu dupa cum Dumnezeiescul Pavel invata scriind catre Timotei: Voiesc zice ca barbatii  sa  faca  rugaciuni  in  tot  locul  ridicand  maini  cuvioase  fara  de  manie  si  fara  de  ganduri,  apoi  incepe Rugaciunea cu umilinta si cu frica lui Dumnezeu si daca are darul lacrimilor atunci asa sa se roage cu Rugaciunea Sfantului Efrem zicand: Doamne si Stapanul vietii mele... stand drept si neabatut cautand catre Dumnezeu cu ochii cei  sufletesti  si  trupesiti  si  savarsind  Rugaciunea  face  o  metanie  mare  astfel  incat  sa  poata  ajunge  cu  capul  la pamant. Apoi sculandu-se si stand drept iarasi ridicandu-se precum mai inainte si cu ochii cei sufletesti si trupesti cautand catre Dumnezeu se roaga zicand a doua parte a Rugaciunii Sfantului Efrem, Iar duhul intregii intelepciuni si sfarsind Stihul Rugaciunii iarasi face o metanie mare dupa cum si prima data a facut si sculandu-se a doua oara zice si a treia parte din Rugaciunea Sfantului Efrem: Asa Doamne imparate da-mi mie ca sa vad greselile mele... si sfarsind-o iarasi  face a treia  metanie mare. Ca  mare nu s-a spus asa  rau mare  cipentru ca  este marime pentru ca omul stand drept si numai putin plecandu-si capul la pamant se poate inchina fara nici un fel de adaugare iar unii pun  scaune  inaintea  lor  iar  altii  isi  pun  altceva  si  cu  acestia  isi  mangaie  lenevirea  lor  si  socotesc  cum  ca  ei  se aseamana cu cei ce drept se ostenesc pentru Sfintele metanii cele mari (si iata Samoglasnica zis aceasta pentru felul metaniilor celor mari).

Iarasi  dupa acestea si pentru celelalte doisprezece  metanii  mici sa incepem a scrie dupa  cum se vorbeste despre  ele in Tipice,  iar in alte Invataturi  se  numesc metanii  mici.  Macar  ca  unii  zic dintre  cei  nestiutori  zic  ca aceste metanii trebuie sa se faca ca si celealte mari, chiar daca ele se numesc: altele sau usoare sau mici. Iar daca s-ar fi invatat sa se faca aceste metanii dupa cum se fac si cele mari atunci ar fi fost si aceeasi Rugaciune a Sfantului Efrem  si  nu  alte  Rugaciune  mai  scurta,  dupa  cum  este:  Dumnezeule  curateste-ma  pe  mine  pacatosul  si  ma miluieste...  si  nu  ar  mai  fi  fost  nevoie  sa  se  mai  scrie:  metaniile  cele  mari,  ci  pretutindeni  trebuia  sa  se  scrie inchinaciune obisnuita. In timp ce inchinaciune se numeste alta, adica atat cat poate omul stand drept sa se plece, fara  sa  cada  in  genunchi  si  fara  sa-si  plece  capul  pana  la  pamant  si  iata  ca  astfel  ne  invata  si  cum  se  fac inchinaciunile cele usoare.

Pentru  aceasta  cati  dintre  voi  vor  dori  sa  pazeasca  Predaniile  Sfintilor  Parinti  si  in  Biserica  cu  buna cucernicie sa-si faca rugaciunea si metaniile, sa nu fie nebagator de seama, catusi de putin la acestea, si chiar de ar fi Intai statator sau chiar daca ar fi cleric  s-au mirean atunci sa ia aminte unde este scris metanie mare, sa faca metanie mare fara sa se grabeasca,  dupa  ce spune Sfanta Rugaciune,  cu frica lui Dumnnezeu, iar  unde  este scris inchinaciune,  sa  faca  inchinaciune  normala,  dupa  cum  s-a  aratat  mai  inainte,  fara  ca  sa  faca  inchinaciunea  im acelasi  timp  cu  rugaciunea,  ci  mai  intai  sa  zica  rugaciunea  si  dupa  rugaciune  sa  faca  metanie,  deci  sa  nu  faca precum fac  unii  care  nu se supun Invataturilor Sfintilor Parinti, si  de asemeni,  nici singuri  sa-si randuiasca  felul Sfintelor metanii, care dupa ce se pleaca o singura data, ramane la pamant, iar dupa aceea  ridicandu-se putin isi fac Cruce si isi pleaca iarasi capul, in chip de metanie, si care intru a lor neoranduiala socotesc ca implinesc randuiala metaniilor celor invatate de Sfintii Parinti. Deci acestia  nici cu rugaciunea, nu se roaga lui Dumnezeu cu mintea si cu sufletul, ci cata vreme garbovindu-se isi fac desartele lor metanii, atata spun si Rugaciunea Sfantului Efrem ca niste iesiti  din minti. De asemeni si toate celelalte Rugaciuni se grabeste sa le potriveasca cu metaniile. Iar de la acele urate si  necinstite  metanii  si  de la  nebuna  lui  rugaciune se scoala  ca  un  nebun,  nici  el  insusi  nestiind ce  a facut, dar nici nu priveste la cel mai mare al Bisericii, ci unul pe altul se intrece, si se clatesc ca o trestie de vant clatinandu-se, fara ca sa caute la cel care face bine, si nici nu vrea ca sa se invete, caci precum cineva si-a alcatuit naravul sau asa se si intareste ca sa si-l mentina. Insa vreau sa spun un infricosat lucru, ca acestia stiind hotararea Parintilor sa  nu  cumva sa  cada  sub pedeapsa  care se  citeste in Duminica  Ortodoxiei  cea  dintai  a  Sfantului  Post, asezata in cinstea Sfantului  celui de-al saptelea sinod Ecumenic, unde se spune ca toate cele in afara de Predania cea bisericeasca, atat invataturile, cat si inchipuirile Sfintilor si de-a pururea Pomenitilor Parinti, in noapte sau pe urma lucrate sa fie anatema. Iar pentru metanii si pentru Rugaciuni vom urma celui ce zice: Duh este Dumnezeu, deci cu Duhul si cu adevarul voieste pe cei ce i se inchina Lui. Iar dumnezeiescul si verhovnicul Apostolilor care cu iscusinta stia sa se inchine la rugaciune, zice asa: Ca de ma voi ruga cu limba, Duhul meu se roaga, iar mintea mea este fara de rod, deci ruga-ma-voi cu Duhul ruga-ma-voi si cu mintea, canta-voi cu Duhul, canta-voi si cu mintea...; si iarasi zice: Voiesc in Biserica cinci cuvinte cu mintea sa graiesc decat multime de cuvinte cu limba.

Iar Sfantul Ioan  Scararul  spune:  Strigat-am  cu  toata  inima  mea  adica  cu  trupul  si  cu  Duhul...  Iar  dumnezeiescul  Grigore Sinaitul  spune:  Inceputul rugaciunii  mintii  este lucrarea,  adica puterea Duhului  cea  curatitoare si  tainica,  care cu sfintenie lucrarea mintii este, iar sfarsitul este uimire si rapire a mintii catre Dumnezeu. Apoi Sfantul Antioh zice: Rugaciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu. Ca in acest fel are trebuinta mintea sa economiseasca cuvinte, ca sa poata vorbi cu Dumnezeu, si iarasi Sfantul Ioan Scararul spune: Rugaciunea este dupa Facerea ei infiintare si unirea a oamenilor cu Dumnezeu, si iarasi tot el spune: Inceputul rugaciunii este ca din insasi incepaturile, cu un cuvant al izgonirii asupririlor. Iar mijlocul este ca si la sambure, cele ce se zic, sa fie ca gandurile; iar sfarsitul este rapirea catre Dumnezeu.  De aceea  noi  toti  care  din Sfintele  Scripturi  cele  multe,  asuzind aceste  cuvinte putine  sa  luam aminte si sa nu cuvantam mult la Rugaciune precum fac paganii, despre care zice Hristos: Ca li se pare ca in multa lor cuvantare vor fi ascultati. Iar Sfantul Ioan Scararul spune: Nu te socoti intelept in cuvintele rugaciunii tale ca de multe ori si rugaciunile cele copilaresti cele de rand si nemestesugite, au placut Tatalui lor, Celui din ceruri. Deci sa nu  incepi  a  grai  multe,  ca  sa  nu  se  imprastie  mintea  ta,  in  cautarea  cuvintelor,  pentru  ca  un  singur  cuvant  al Vamesului L-a facut milostiv pe Dumnezeu si un grai credincios a mantuit pe talharul. Pentru ca multa cuvantare in rugaciune, de multe ori a naucit mintea si a imprastiat-o, iar putina cuvantare, de multe ori poate sa adune mintea. Indulcindu-te sau umilindu-te in cuvintele rugaciunii petreci intru dansa, pentru ca Pazitorul nostru se roaga atunci, impreuna cu noi. Pentru aceea noi cu osteneala si cu adunare de multe, ca niste nedesavarsiti sa ne rugam, pentru ca cea de-a doua, este mijlocitoare a celei dintai. Ca cel ce da zice rugaciune curata, fara de lenevire, fata de cel ce se poarta spurcat si  cu durere.  Dar alta este rugaciunea cea spurcata, alta este pierderea, alta furarea si  alta prihana, care rugaciune spurcata este, cand sta inaintea lui Dumnezeu si gandurile necuvioase si necurate intuneca mintea. Pierzare este cand in griji nefolositoare se robeste, furare este cand zboara gandurile fara de simtire, prihana  este asuprirea in orice  fel,  care atunci, adica in timpul  rugaciunii, se apropie de  noi. Iata  deci  ca  aici  facem sfarsit  la Sfanta Sfintita si pururea pomenita rugaciune a mintii.

Invatatura pentru Sfanta Rugaciune, cea una a tuturor, care in tainele cele bisericesti este pusa in Capitolul 82,  cand preotul  zice  doxologia:  Cu pace  Domnului  sa  ne rugam!  Atunci,  cu pace  sa  ne  rugam Domnului  si  sa cerem ce fel de rugaciune sa facem, pentru ca, precum se cuvine nu stim si pentru ca sa nu punem multe, ne invata pe noi ceea ce se cuvine mai intai sa cerem la rugaciune, si anume ca in pace se cuvine sa ne rugam. Dar indata dupa  doxologie  ne  porunceste sa  cerem sa  ne miluiasca,  nemarturisindu-ne  mai  inainte,  nici  dand  multumire lui Dumnezeu, pentru ca aceasta cerere este a oamenilor osanditi si a celor care gresesc si care nu au nici un raspuns sau  vreo  cauza  de  indreptare  sa  zica  inaintea  Judecatorului,  atunci  ei  slobozesc  acest  glas  si  stiga:  Doamne miluieste-ne  nu  pentru  judecatile  noastre  ci  pentru  iubirea  Ta  de  oameni...,  si  celelalte,  dupa  care  preotul  zice: Pentru pacea de sus si mantuirea sufletelor noastre Domnului sa ne rugam!,  pentru ca preotul se roaga impreuna cu poporul si zice: O popoare ia sa ne rugam Domnului ca sa ne dea pacea Sa noua si sa mantuiasca sufletele noastre!, iar poporul raspunde; Doamne miluieste..., iar dupa aceea se pun si celelalte cereri, iar cand zice diaconul: Sa zicem toti..., atunci aceasta cerere nu altceva ne da a intelege, ci numai singura rugaciunea caci toti impreuna sa ne rugam, nu doar preotul singur ci toti cati se afla in biserica. Apoi diaconul zice: Din tot sufletul si din tot cugetul nostru sa zicem! deci ce anume zicem, nimic altceva decat doar rugaciunea cea de obste: Doamne miluieste... Pentru aceasta Sfanta Rugaciune, Sfintitul Ioan Gura de Aur scrie la Talcuirea Epistolei  Sfantului   Pavel  cea  catre Corinteni,  in Capitolul 18: Invatatura de naravuri, zicand ca pentru Rugaciunele cele ce se lucreaza si de preot si de popor, care se fac pentru cele ce sunt spre pocainta cea de obste, toti spun o rugaciune, care este plina de mila adica: Doamne miluieste... Pentru aceasta si la Sfintele Liturghii este scris ca poporul zice aceasta sau aceea, la locurile in care a fost scrisa. Si in toata Sfanta Biserica a Rasaritului nu se face altfel, ci asa precum este scris acolo, unde s-a scris ca poporul, deci toti cati se afla in Biserica zic impreuna: Doamne miluieste..., sau Da Doamne, sau Si duhului tau, sau Tatal nostru..., desi la noi nu se face aceasta insa se cuvine sa se faca, deoarece asa cum   s-a spus mai sus diaconul zice: Cu pace, Domnului sa ne rugam... sau: Sa zicem toti..., atunci toti se cuvine sa raspunda Doamne miluieste... Daca s-ar fi spus sa se raspunda numai de catre cantaret, atunci nu s-ar fi spus: Poporul zice. Iar tot Sfantul Sfintitul Ioan Gura de Aur, in aceeasi: Invatatura de naravuri, zice iarasi: In vremea infricosatelor Taine, preotul zicand catre popor:  Pace  voua,  iar  poporul  raspunzand  preotului:  Si  Duhului  tau,  nu  este  nimic  altceva  decat  aceasta,  adica multumirile  cele  de  obste,  pentru  ca  nu  numai  preotul  singur  multumeste  ci  si  tot  poporul.  Pentru  ca  mai  intai primind noi  glasul  preotilor apoi  unindu-ne si impreuna  vorbind cu dansii, cu cuviinta si  dreptate se fac acestea, adica poporul incepe multumirea. Si de ce sa te minunezi daca atunci poporul raspunde impreuna cu preotul, pentru ca insisi Heruvimii, impreuna cu puterile cele de sus, inalta impreuna acele Sfinte cantari. Insa aceste toate sau zis ca fiecare si stapanitorii si cei supusi sa se trezeasca la invatatura aceasta, si sa stim ca toti suntem un trup, avand atata deosebire unii fata de altii, cat madularele trupului fata de celelalte madulare. Si nu trebuie sa le aruncam toate asupra preotului  ci si  noi insine  ca intr-un trup, impreuna  pentru Biserica  toti  asa sa  ne rugam si sa  ne ingrijim. Pentru ca aceasta mare intarire atat noua cat si voua sa ne dea pilda, ca mai multe fapte bune sa facem, pana cand cei ce voindu-le pe acestea vor dobandi aici mila lui Dumnezeu, iar in veacul cel ce va sa fie cununa in imparatia cerurilor, in Hristos Iisus Domnul nostru caruia I se cuvine Slava... impreuna si Tatalui si Sfantului Duh in veci. Amin.

Iisus-Hristos
Sfinții zilei
Căutare

2. Căutare rapidă - cuvânt:

Știri ortodoxe
Recomandări:
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.