Puterea harului Duhului Sfant

Dacă harul lui Dumnezeu nu luminează pe om, cuvintele pe care acesta le vorbeşte, oricât de multe ar fi, nu sunt de nici un folos nimănui. Sunt auzite pentru moment şi în clipa următoare cel ce le aude se întoarce iarăşi ca un captiv la ale sale. Dacă însă o dată cu cuvântul va lucra şi harul, atunci imediat se petrece schimbarea cu voia cea bună a omului, încât se schimbă în chip minunat viaţa lui din clipa aceea. Aceasta se întâmplă cu cei care nu au auzul şi conştiinţa împietrite. Cât despre cei care, auzind, rămân tot în neascultare şi în voia lor cea rea, acestora chiar dacă le vorbeşti continuu zi şi noapte, chiar dacă îţi deşerţi toată înţelepciunea Părinţilor în urechile lor, chiar dacă faci minuni în faţa ochilor lor, chiar dacă întorci Nilul înapoi, aceştia nu vor avea nici picătură de folos. Ei doresc numai să vină, să stea de vorbă, să le treacă timpul, să le fugă plictisul. Din acest motiv le închid poarta. Să mă folosesc măcar eu prin rugăciune şi isihie. Pentru că rugăciunea cea pentru toţi este ascultată întotdeauna de Dumnezeu, iar îndelunga vorbire este întotdeauna neplăcută lui Dumnezeu, oricât de duhovnicească ar fi. După Sfinţii Părinţi, îndelunga vorbire înseamnă a-ţi petrece timpul tău cu cuvinte fără să faci cuvintele tale fapte. [..]

(Gheron Iosif, Mărturii din viața monahală, Editura Bizantină, București 1996, p.132)

Categoria: Articole

Cautare: