Rostul omului pe pamant

Noi suntem creaţi pe pământ ca să fim râvnitorii frumuseţii nemuritoare şi părtaşi la convorbirile tainice ale lui Dumnezeu. Cunoaştem, suflete, înălţimea slavei tale şi nu te asemănăm cu animalele cele necuvântătoare. Noi nu vom avea unul şi acelaşi sfârşit cu ele, o suflete, deoarece nu avem unul şi acelaşi chip. Lor le este specific să se aplece întotdeauna în jos şi să-şi umple permanent pântecele cu mâncare stricăcioasă, însă noi avem, suflete, un trup minunat construit direct de către preaînţeleptul Artist. Despre celelalte frumuseţi ale tale pe care le-ai primit de la Dumnezeu şi cu care eşti foarte împodobit, eu nu voi vorbi. Ele ne arată foarte convingător faptul că patria noastră este cerul şi că putem să ne lăudăm că avem Tată chiar pe Dumnezeul Cel de sus. De aceea, să ne străduim întotdeauna a ne îndrepta mintea la cele de sus unde sunt Tatăl nostru şi locuinţa noastră. Dacă Cel de Sus ne numeşte pe noi fiii Lui atunci de ce noi, oamenii, suntem izgoniţi cu ruşine din această viaţă (dumnezeiască) (Ps. 81, 6, 7)? Să Îl preamărim pe Cel de Sus pe pământ ca şi El să ne împodobească pe noi cu cununile cele cereşti. Să Îl preamărim pe Cel de Sus cu toată inima prin păzirea dreaptă şi desăvârşită a poruncilor Lui; să ne străduim cu putere pentru viaţa viitoare. Să urâm din toată inima tot ce e josnic şi să aruncăm de la noi jugul patimilor. Să stăm pe tăria înaltei libertăţi, pe tăria libertăţii dumnezeieşti cu care tu te-ai îmbogăţit înainte de toate. Căci ai căzut în puterea diavolului ticălos când, pierzându-ţi slava ta nemuritoare, te-ai asemănat dobitoacelor fără minte (Ps. 48, 21). Cu îndrăzneală te-ai desfătat, vorbind faţă către faţă cele dumnezeieşti cu Creatorul tău, străduieşte-te aşadar să intri din nou în această slavă prin obiceiurile adevăratei şi bunei credinţe.

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, p. 32, Galați, 2002)

Categoria: Articole

Cautare: