Se sfintesc toti cei care ingrijesc cu dragoste bolnavii

Ieri seara, în timp ce mergeam la biserică pentru slujba privegherii, am văzut un tată cu un copilaş într-un cărucior pentru invalizi. M-am apropiat, l-am îmbrăţişat pe copil şi l-am sărutat. „Eşti un înger, i-am spus. Ştii aceasta?”. Apoi m-am adresat tatălui: „Este o mare cinste pentru tine să slujeşti un înger. Bucurați-vă, pentru că veți merge amândoi în Rai”. Auzind acestea, fețele amândurora au strălucit, pentru că au simţit mângâierea dumnezeiască.

Cei care îi slujesc cu dragoste şi răbdare, pe cei bolnavi, invalizi etc., dacă au păcate, li se şterg prin jertfa pe care o fac, iar dacă nu au, se sfinţesc.

Cândva, o femeie mi-a povestit unele fapte foarte minunate din viața ei. M-am mirat, deoarece erau nişte stări pe care le întâlnim numai în vieţile sfinţilor, iar ea era o femeie simplă. Când mi-a spus cum şi-a petrecut cei mai mulţi ani ai vieţii ei, am văzut că toată viața ei fusese o jertfă. De tânără slujise bolnavilor, pentru că în casa părintească aveau pe bunicul şi pe bunica bolnavi. După ce s-a căsătorit, a slujit pe socrul şi soacra sa, care şi ei erau bolnavi. Apoi s-a îmbolnăvit şi bărbatul ei, fiind ţintuit la pat. Adică această femeie şi-a petrecut toată viaţa ei slujind bolnavilor. În toţi aceşti ani, înseta după citit şi voia să meargă măcar la o priveghere, dar nu avea timp. Deoarece era îndreptăţită să primească harul lui Dumnezeu, Hristos i l-a dăruit la sfârşit, pe tot o dată.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Volumul IV. Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 238-239)

Categoria: Articole

Cautare: