Vecernia din Duminica Pastilor

Vecernia din Duminica Paştilor, cunoscută de credincioşi sub denumirea de a doua Înviere, este Vecernia zilei de Luni din Saptămâna Luminată. Aceasta constituie o aducere aminte a primei arătări a Mântuitorului în fața ucenicilor Săi - spre seară, în ziua Învierii. Se oficiază, în general, la amiază şi are ca notă distinctivă citirea Evangheliei în douăsprezece limbi, simbolizând universalitatea credinţei creştine.

Rânduiala acestei vecernii se deosebeşte de celelalte prin faptul că preotul îmbracă de la început toate veşmintele și dă binecuvântarea ca la Priveghere („Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi…”), după care se cântă de trei ori „Hristos a înviat” şi stihurile Paştilor, cu cădirea şi înconjurarea Sfintei Mese, ca la slujba din noaptea Învierii.

Psalmul 103 nu se citeşte, ci imediat după stihuri, preotul rosteşte din sfântul altar ectenia mare, iar după „Doamne, strigat-am” face vohod cu Evanghelia. În loc de paremii, se citeşte în mai multe limbi Evanghelia de la Ioan (XX, 19-25). Urmează apoi ecteniile obişnuite și otpustul Paştilor. La sfârşitul Vecerniei, credincioşii sărută Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie și sunt miruiţi de către preot.

În celelalte zile din Săptămâna Luminată, Vecernia se săvârşeşte după aceeaşi rânduială, însă nu se mai citeşte Evanghelia. De aceea, vohodul se face cu cădelniţa, iar prochimenele obişnuite ale zilelor săptămânii se înlocuiesc cu cele speciale, ale zilelor Săptămânii Luminate.

Categoria: Liturgica

Cautare: