Viata cea adevarata pentru care suntem ziditi

Domnul a voit să fie atât de necăjită viaţa noastră, ca să o urâm şi să dorim pe cea fără de suferinţă și veşnică; că de ar fi fost aceasta fără osteneală şi necazuri, atât ne-ar fi tras spre dragostea ei, încât am fi uitat desăvârşit viața cea adevărată pentru care suntem zidiţi. Necazurile şi nenorocirile ce pătimeşti, te povăţuiesc să doreşti viaţa cerească, cu totul veselitoare şi nemărginită. Atât te necăjeşte şi te răneşte viaţa aceasta vremelnică, încât îţi strigă şi zice, să nu o doreşti. (...)

Încă se află omul în fiecare zi în luptă cu lumea, cu trupul şi cu diavolul, care îl luptă neîncetat şi-i întinde curse şi laţuri, încât se primejduieşte de moarte sufletească. Pentru aceasta fiind înarmat împotriva acestor trei din urmă vrăjmaşi, să te păzeşti cu multă luare aminte, că trupul se luptă să ne înşele cu pofta cea urâcioasă a faptei, lumea cu nesăţioasa iubire de argint, şi diavolul cu mândria şi slava cea vremelnică. Dacă trupul te supără şi te îndeamnă spre păcat, adu-ţi aminte că în grabă se topeşte şi se preface în cenuşă şi în viermi, şi dacă vei săvârşi păcatul, te vei osândi în munca cea veşnică. Iar de te ispiteşte lumea ca să dobândeşti lucru de prisos, cunoaşte nemulţumirea ei, către cei care îi slujesc în toată viaţa lor, în cele din urmă ea îi alungă goi în mormânt, fără a lua ceva din averea lor. Iar de te va arunca diavolul în mândrie şi în înălţare, adu-ţi aminte de smerenia cea desăvârşită a Domnului, care este ca un scut prea puternic împotriva acestui diavolesc păcat.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, Galaţi, 2009, pp. 267-268)

Categoria: Articole

Cautare: