Viaţa şi pătimirea Sfîntului Mucenic
Longhin sutaşul, cel de la Crucea Domnului
(16 octombrie)
Domnul nostru Iisus Hristos, prin negrăita Lui milă, a binevoit
să ne mîntuiască de la pierzare cu patima Sa cea de voie, prin Cruce, prin
moarte şi prin înviere, dîndu-Se spre chinuri, ca să se rănească pentru păcatele
noastre. Atunci un sutaş, anume Longhin, de neam din Capadocia, fiind sub
stăpînirea lui Pilat, a fost pus împreună cu ostaşii săi să slujească la sfintele
patimi şi la răstignirea lui Hristos. Văzînd el minunile cele ce s-au făcut
de Hristos, adică cutremurul şi schimbarea soarelui în întuneric, mormintele
deschizîndu-se, morţii înviind şi pietrele despicîndu-se, a mărturisit că
Hristos este Fiul lui Dumnezeu, precum grăieşte dumnezeiescul evanghelist
Matei: "Iar sutaşul şi cei ce străjuiau împreună cu dînsul pe Iisus, văzînd
cutremurul şi cele ce s-au făcut, s-a temut foarte tare, zicînd: cu adevărat
Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta".
Despre Longhin sutaşul zic unii că el a împuns cu suliţa
în coasta nostru Domnului Iisus Hristos, Care a murit pe cruce, iar din sîngele
şi apa ce au curs a cîştigat tămăduire pentru ochii săi cei bolnavi. Apoi,
fiind îngropat trupul făcător de viaţă al lui Hristos, Longhin iarăşi a fost
pus de Pilat să străjuiască cu ostaşii pe Iisus Care zăcea în mormînt. Iar
cînd Domnul, cu mare slavă, a înviat din mormînt şi prin minunata Sa sculare
a înspăimîntat pe străjeri, îngerul Domnului, pogorîndu-se din cer, a prăvălit
piatra de pe mormînt şi de frica lui s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut
ca morţi. Atunci Longhin împreună cu alţi doi ostaşi ai săi au crezut desăvîrşit
în Hristos şi s-au făcut propovăduitori ai învierii Lui, mărturisind lui Pilat
şi arhiereilor toate cele ce s-au făcut.
Arhiereii au făcut sfat cu bătrînii şi au dat ostaşilor mulţi
arginţi ca să tăinuiască învierea lui Hristos, zicînd: "Ucenicii Lui L-au
furat noaptea, pe cînd noi dormeam". Însă Longhin nu a primit arginţii şi
nu a vrut să tăinuiască minunea, ci a mărturisit-o şi adevărată a fost mărturisirea
lui. Pentru aceasta Pilat şi adunarea evreiască l-au urît pe Longhin şi toată
mînia lor pe care o aveau înainte asupra lui Hristos au îndreptat-o împotriva
lui. Căci cu cuvîntul său vestea tuturor că Hristos este adevăratul Dumnezeu,
a Cărui moarte şi înviere dătătoare de viaţă el însuşi le-a văzut şi despre
aceasta la toţi a propovăduit. Zavistnicii încercau asupra lui pricină şi
vreme potrivită să-l piardă, pentru că mărturisea pe Iisus Hristos, dar nu
aflau, pentru că Longhin fiind mai bătrîn şi mai cinstit decît toţi, era binecunoscut
Cezarului. Fiind înştiinţat el de gîndul lor cel rău ce îl aveau asupra lui,
a voit mai bine să fie lepădat pentru Hristos, decît să vieţuiască în locaşurile
iudeilor. Şi şi-a lăsat dregătoria sa, haina şi brîul cel ostăşesc şi luînd
cu el pe cei doi prieteni care aveau aceeaşi rîvnă ca şi dînsul, pentru Hristos,
s-au depărtat şi n-au mai vieţuit cu popor şi se îndeletniceau cu credinţa
în adevăratul Dumnezeu. Apoi au primit botezul de la Sfinţii Apostoli şi nu
după multă vreme au părăsit Ierusalimul şi au mers împreună în Capadocia.
Acolo a fost propovăduitor şi apostol al lui Hristos şi a întors pe mulţi
din rătăcire la Dumnezeu. Apoi, lăsînd cetatea aceea, a petrecut în satul
tatălui său, vieţuind în post şi în rugăciune.
Adunarea evreiască din Ierusalim a fost înştiinţată că Longhin
a umplut toată Capadocia cu învăţătura sa şi cu mărturisirea cea dovedită
despre învierea lui Hristos. De aceea, arhiereii şi bătrînii s-au umplut de
zavistie şi de mînie şi, mergînd la Pilat cu multe daruri, l-au rugat ca să
trimită pînă la Cezarul din Roma veste împotriva lui Longhin care şi-a lepădat
dregătoria ostăşească, s-a abătut de la stăpînirea romană şi tulbură poporul
din Capadocia propovăduind pe alt împărat. Iar Pilat, luînd darurile, a ascultat
rugămintea lor şi a trimis la Cezarul Tiberiu o scrisoare care cuprindea multă
clevetire împotriva lui Longhin. Cu această scrisoare a lui Pilat au trimis
iudeii mult aur Cezarului, răscumpărînd moartea Sfîntului Longhin. Apoi degrabă
a venit de la Cezar poruncă ca Longhin să fie pedepsit cu moarte, ca un potrivnic
al Cezarului. Şi îndată Pilat a trimis ostaşi în Capadochia ca să-i taie capul
lui Longhin şi apoi să-l aducă în Ierusalim, spre a dovedi adunării evreieşti
moartea lui. Apoi Pilat a poruncit să fie ucişi, după cererea evreilor care
îl urau pe Dumnezeu, şi cei doi ostaşi care lăsaseră împreună cu Longhin dregătoria
ostăşească şi propovăduiau acolo, ca şi dînsul, pe Hristos.
Ajungînd trimişii lui Pilat în părţile Capadociei, întrebau
cu stăruinţă unde este Longhin. Aflînd că locuieşte în satul părintesc, s-au
sîrguit să meargă acolo şi umblau în taină, căutîndu-l pe Longhin nu spre
a-l ucide, ci spre a-i aduce oarecare cinste, pentru că se temeau ca să nu-i
scape din mîini şi să se întoarcă ruşinaţi la cei ce i-au trimis. De aceea,
căutau să năvălească asupra lui în taină. Iar Sfîntul Longhin, fiind plin
de Duhul lui Dumnezeu, a ştiut cele ce vor să fie, pentru că i s-a descoperit
lui cununa mucenicească ce i se gătea, şi a ieşit singur în întîmpinarea lor.
Văzîndu-i, cu dragoste le-a grăit cuvinte bune. Iar ei, necunoscîndu-l, l-au
întrebat: "Unde este Longhin care era odată sutaş?" Iar Longhin i-a întrebat:
"Ce trebuinţă aveţi cu el?". Au răspuns ostaşii: "Am auzit că este om bun
şi vrem să-l cercetăm; căci noi sîntem ostaşi, iar el a fost sutaş de ostaşi,
deci voim să-l vedem pe el". Iar Longhin le-a zis: "Rogu-vă pe voi, stăpînii
mei, să vă abateţi la casa mea şi să vă odihniţi puţin de cale, căci eu vi-l
voi spune vouă, că ştiu unde vieţuieşte şi sigur va veni la voi, că nu locuieşte
departe". Iar ei s-au dus la dînsul. Şi le-a făcut Longhin ospăţ mare, iar
după ce s-a înserat, cînd oaspeţii s-au veselit bine de vin, au spus lui Longhin
pentru ce sînt trimişi. Însă mai întîi l-au rugat şi l-au jurat cu jurămînt
ca să nu spună nimănui taina aceasta, temîndu-se ca nu cumva cineva să-l scape
pe Longhin de dînşii. Apoi i-au spus: "Noi sîntem trimişi ca să luăm capul
lui şi capetele celor doi tovarăşi ai lui, pentru că a venit porunca aceasta
de la Cezar către Pilat". Longhin, auzind că şi pe prietenii lui îi caută
ca să-i omoare, a trimis în grabă după dînşii, chemîndu-i la sine şi nu le-a
spus ostaşilor că el este Longhin, pînă ce nu au venit şi prietenii lui. Iar
ostaşii adormind, Longhin a stat la rugăciune şi toată noaptea aceea s-a rugat
cu dinadinsul lui Dumnezeu, pregătindu-se pentru moarte. A doua zi ostaşii
se sîrguiau să meargă în cale şi l-au rugat pe Longhin ca să li-l spună pe
acela pe care îl caută şi pe care a făgăduit că are să-l arate. Iar Longhin
le-a zis lor: "Aşteptaţi puţin, stăpînii mei, că am trimis după dînsul şi
fără zăbavă va veni la voi. Şi să mă credeţi pe mine că acela pe care îl căutaţi,
singur se va da pe sine în mîinile voastre, numai să aşteptaţi". Aflînd Longhin
că vin prietenii lui, a ieşit în întîmpinarea lor şi, cuprinzîndu-i, i-a sărutat
pe ei, zicîndu-le: "Bucuraţi-vă, robii lui Hristos şi ai mei prieteni, că
s-a apropiat veselia noastră; a sosit vremea dezlegării noastre din legăturile
trupeşti. Căci, iată, acum vom sta împreună înaintea Domnului nostru Iisus
Hristos, pe Care L-am văzut răbdînd patimi, răstignire, îngropare şi a înviat
cu slavă. Pe Acela iarăşi de acum Îl vom vedea şezînd de-a dreapta lui Dumnezeu
şi ne vom sătura de vederea slavei Lui". Grăind acestea Longhin către prietenii
săi, le-a spus lor de ce au venit ostaşii de la Pilat şi de la adunarea iudeilor:
ca să-i ucidă pe ei pentru mărturisirea învierii lui Hristos. Iar ei, auzind
acestea, s-au bucurat că se vor învrednici a fi părtaşi cununii muceniceşti
şi că degrabă vor merge să stea înaintea Domnului lor, pe Care L-au iubit
din tot sufletul. Apoi, ducîndu-i pe prietenii săi la ostaşi, le-a zis: "Iată,
aveţi pe Longhin, iată aveţi şi pe cei doi prieteni ai lui, pentru că eu sînt
Longhin pe care îl căutaţi, iar aceştia doi sînt prietenii mei, care împreună
cu mine au văzut învierea lui Hristos şi au crezut. Deci făceţi-ne nouă aşa
precum aveţi porunca de la cei ce v-au trimis pe voi".
Iar ostaşii, auzind acestea, s-au umilit şi pe moment nu
credeau că el este Longhin. Apoi, înştiinţîndu-se cu adevărat, se ruşinară
si nu voiau să-l omoare pe binefăcătorul lor. Iar Longhin îi silea pe ei ca
să îndeplinească porunca şi le zicea: "Nu puteţi să-mi răsplătiţi mai bine
pentru dragostea mea către voi decît dacă mă veţi trimite degrabă la Domnul
meu, pe Care de mult doresc să-L văd".
Apoi, s-a îmbrăcat în haine albe de îngropare, a arătat cu
mîna un deal care era în apropiere şi a poruncit casnicilor săi ca acolo să-i
îngroape trupul şi să pună împreună cu dînsul şi trupurile celor doi prieteni
ai săi. Rugîndu-se mult şi dînd tuturor celor ce erau acolo sărutarea cea
mai de pe urmă şi-au plecat sub sabie capetele lor, iar ostaşii, tăindu-le,
au luat cu dînşii capul Sfîntului Longhin şi s-au dus. Iar cei de pe lîngă
casă au îngropat cu cinste trupurile sfinţilor la locul arătat de Sfîntul
Longhin, iar cinstitul şi sfîntul lui cap a fost dus de ostaşi la Ierusalim,
ca să fie dovadă lui Pilat şi iudeilor despre uciderea lui Longhin. Pilat
şi cu iudeii, văzînd capul sfîntului, a poruncit ca să-l arunce afară din
cetate şi l-au tăvălit mult în gunoi pînă ce a fost astupat acolo.
Domnul, Care păzeşte toate oasele plăcuţilor Săi, a păzit
întreg, în gunoi, capul Sfîntului Longhin. Si cînd a vrut ca să-l preamărească
pe robul său pe pămînt înaintea oamenilor, precum îl preamărise în cer înaintea
îngerilor, a descoperit sfîntul lui cap astfel: O femeie văduvă din Capadochia
orbise de amîndoi ochii şi multă vreme a căutat ajutor pe la doctori, dar
n-a aflat nicăieri. Apoi s-a gîndit să meargă la Ierusalim şi să se închine
acolo la sfintele locuri, căutînd ajutorul lui Dumnezeu pentru ochii săi cei
orbi. Luînd cu ea pe fiul ei, primul născut, a luat calea Ierusalimului şi
a fost dusă de dînsul pînă acolo. Ajungînd la sfintele locuri, fiul ei s-a
îmbolnăvit şi după puţine zile a murit. Din pricina aceasta văduva avea mare
mîhnire şi plîngea de îndoita-i orbire: căci a pierdut şi ochii şi pe fiul
ei, care era ca o lumină a ochilor săi.
Plîngînd ea nemîngîiată şi tînguindu-se cu amar, i s-a arătat
în vedenie Sfîntul Longhin şi a mîngîiat-o, făgăduindu-i că şi pe fiul ei
i-l va arăta în slava cerului şi lumina ochilor i-o va dărui. Şi i-a povestit
toate cele despre sine; cum a fost la patimi, la răstignire, la îngropare
şi la învierea lui Hristos, cum a propovăduit în Capadocia pe Hristos şi a
pătimit pentru Dînsul cu prietenii săi. Şi i-a poruncit ei să meargă înaintea
cetăţii şi să afle capul lui acoperit de gunoi şi i-a zis: "Ţie ţi s-a rînduit
aceasta spre tămăduirea ta". Iar ea, mîngîindu-se în necaz, s-a sculat şi
a mers, fiind condusă afară din cetate. Femeia ruga pe cei care o duceau,
zicîndu-le: "Unde veţi vedea gunoi mult adunat, acolo să mă duceţi". Şi aşa
s-a făcut; aflînd gunoi mult, au dus-o acolo, iar ea a început a scormoni
gunoiul cu mîinile. Deşi nu vedea nimic cu ochii, avea credinţă mare în cuvintele
sfîntului, cel ce i-a grăit în vedenie. După rînduiala lui Dumnezeu, îndată
a găsit ceea ce căuta. Deodată a văzut lumina soarelui, pentru că i s-au deschis
ochii şi a văzut în gunoi capul sfîntului. Şi s-a bucurat, nu atît de lumina
soarelui pe care a văzut-o, cît mai ales de capul sfîntului, pe care l-a aflat
şi prin care a cîştigat vederea. Şi l-a preamărit pe Dumnezeu, iar pe Sfîntul
Longhin, robul său, l-a cinstit. Luînd capul şi sărutîndu-l, l-a dus cu bucurie
în casa în care găzduia şi, spălîndu-l, l-a uns cu miresme bine mirositoare.
Aşa de mult se veselea de aflarea acelei duhovniceşti visterii, încît şi-a
uitat mîhnirea pentru fiul cel mort.
În noaptea următoare i s-a arătat iar Sfîntul Longhin, în
lumină mare, aducînd pe fiul ei la dînsa, strălucind în îmbrăcăminte de nuntă
şi, cuprinzîndu-l pe acesta cu dragoste părintească, a zis către văduvă: "Vezi
pe acela pentru care eşti în durere? Iată, femeie, pe fiul tău, iată în ce
fel de cinste şi slavă se află, vezi-l şi te mîngîie, pentru că Dumnezeu l-a
numărat în cetele cele cereşti, care se află în Împărăţia Lui; iar eu l-am
luat acum de la Mîntuitorul şi nu va fi depărtat de mine niciodată. Şi să
iei capul meu şi trupul fiului tău şi să le pui într-o raclă. Să nu plîngi
mai mult pe fiul tău, nici să se tulbure inima ta, căci mare slavă, bucurie
şi veselie nesfîrşită i s-a dat lui de la Dumnezeu".
Dacă a auzit aceasta, femeia s-a sculat şi degrabă a pus
într-o raclă capul mucenicului, împreună cu trupul fiului ei cel mort şi s-a
întors la casa sa, slăvind şi lăudînd pe Domnul. Sosind în patria sa, a îngropat
la un loc trupul fiului ei împreună cu cinstit capul sfîntului mucenic şi
aceste cuvinte le grăia în sine: "Acum ştiu că celor ce iubesc pe Dumnezeu
toate le sporesc spre bine. Am căutat ochii trupeşti şi am aflat împreună
şi pe cei sufleteşti. Eram cuprinsă de necaz pentru moartea fiului meu şi
acum îl am la ceruri stînd în slavă înaintea lui Dumnezeu cu proorocii, cu
mucenicii şi cu Longhin, cu care totdeauna se bucură, întru împărăţia lui
Hristos, purtînd printre îngeri Crucea, semnul cel de biruinţă. El ca un ucenic
al lui Longhin scoate acelaşi glas, cîntînd cu bucurie: "Cu adevărat Fiul
lui Dumnezeu a fost Acesta, este şi va fi. Impărăţia Lui este împărăţia tuturor
veacurilor şi stăpînirea Lui, întru tot neamul şi neamul, a Căruia este slava
în veci". Amin.
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie
Cuvinte cheie: Sfantul Longhin sutasul, Longhin
Cautare:
Vizualizari: 1254
Id: 1887
Imagine:
Share:
