Voia lui Dumnezeu nu se descopera magic

Cei ce întreabă pe oamenii duhovniceşti ca să afle voia dumnezeiască să cunoască şi amănuntul acesta. Voia lui Dumnezeu nu se descoperă magic, nici nu are o poziţie de relativitate, şi nici nu este îngrădită în cadrele înguste ale raţiunii umane. Preabunul Dumnezeu Se pogoară către slăbiciunea umană şi vesteşte pe omul care mai întâi crede neîndoielnic, iar în al doilea rând se smereşte prin a înseta cu înflăcărare după această vestire şi a avea dispoziţia de a o săvârşi. De aceea, cu credinţă şi recunoştinţă el primeşte primul cuvânt al părintelui duhovnicesc care-l sfătuieşte. Când însă aceste virtuţi ale credinţei, ascultării şi smereniei nu merg împreună şi dovedeşti duh de contrazicere sau, şi mai rău, întrebi şi pe unii şi pe alţii, - atunci voia lui Dumnezeu se ascunde precum soarele în norul ce trece peste el.

Problema aceasta este sensibilă şi are nevoie de multă atenţie. Avva Marcu spune: „Omul sfătuieşte pe aproapele său, precum ştie. Dumnezeu însă lucrează în cel ce-L ascultă după credinţa sa”. Condiţia absolut necesară în cecetarea voii dumnezeieşti este ca cel care caută să se facă vrednic de această descoperire, pentru că, precum am spus – voia dumnezeiască, în virtutea caracterului ei transcedental, nu se înţelege, nici se îngrădeşte în mod magic, în situaţii, locuri şi organe, ci se descoperă numai celor vrednici de această vrednicie dumnezeiască.

(Iosif Monahul, Bătrânul Iosif Sihastrul Nevoinţe – Experienţe – Învăţături, Schitul Lacu, 2001, pp. 107-108)

Categoria: Articole

Cautare: