Sinaxar 10 Februarie

În aceastĂŁ lunĂŁ, ziua a zecea, pomenirea sfântului sfinĹŁitului mucenic Haralambie, şi a celor ce au crezut şi s-au sĂŁvârşit împreunĂŁ cu el: Porfiriu şi Vaptos, care s-au sĂŁvârşit de sabie, şi sfintele trei femei muceniĹŁe care s-au omorât de sabie pentru cĂŁ au crezut în Hristos, prin sfântul Haralambie.

Sfântul Mucenic Haralambie, Episcopul Magnesiei, împreunĂŁ cu martirii Porfirie şi Vaptos şi cele Trei MuceniĹŁe au suferit în anul 202.

Sf. Haralambie, Episcopul Magnesiei (Asia Mica) a rĂŁspândit cu succes credinĹŁa în Mântuitorul Hristos, cĂŁlĂŁuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Vestea despre practicile lui Haralambie a ajuns la urechile ighemonului Lucian şi a comandantului de armatĂŁ Luchie, care l-au arestat pe sfânt şi l-au adus în faĹŁa judecĂŁĹŁii, unde el şi-a mĂŁrturisit credinĹŁa în Hristos, refuzând închinarea la idoli.

În ciuda vârstei înaintate (sfântul avea 113 ani), aceştia l-au supus la torturi inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier şi l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulĹŁumea torĹŁionarilor sĂŁi, spunând: "VĂŁ mulĹŁumesc, fraĹŁilor, cĂŁ mi-aĹŁi reînnoit sufletul care doreşte sĂŁ se uneascĂŁ cu veşnicia!"

VĂŁzând cĂŁ sfântul rabdĂŁ durerile fĂŁrĂŁ sĂŁ scoatĂŁ vreun cuvânt rĂŁu, doi soldaĹŁi, Porfirie şi Vaptos au crezut în Hristos şi au fost omorâĹŁi prin tĂŁierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au vĂŁzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lĂŁudat pe Hristos şi au fost imediat martirizate.

Luchie a turbat de mânie la vederea celor întâmplate şi a apucat el instrumentele de torturĂŁ, începând sĂŁ-l rĂŁneascĂŁ pe sfântul martir, când deodatĂŁ mâinile i-au cĂŁzut ca secerate de sabie, rĂŁmânându-i atârnate de corpul sfântului. Apoi guvernatorul l-a scuipat în faĹŁĂŁ pe sfânt şi gura i s-a întors la ceafĂŁ.

Luchie l-a implorat pe sfânt sĂŁ-l salveze cu rugĂŁciunile sale şi sĂŁ se milostiveascĂŁ de el, iar martirul în bunĂŁtatea sĂŁ s-a rugat pentru cei doi şi s-au vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, mulĹŁi din cei prezenĹŁi au trecut la creştinism, printre care şi Luchie, care a cĂŁzut la picioarele sfântului episcop şi l-a rugat sĂŁ-l boteze.

Luchie i-a spus despre cele întâmplate împĂŁratului Septimiu Sever (193-211), care se afla atunci în Antiohia (vestul Asiei Mici). ÎmpĂŁratul a ordonat sĂŁ fie adus Sf. Haralambie la el în Antiohia. SoldaĹŁii i-au legat barba în jurul gâtului şi l-au tras de ea pe drum. Apoi i-au înfipt un piron de fier în trup dar împĂŁratul nu s-a mulĹŁumit şi le-a cerut sĂŁ-l chinuie şi mai mult, arzându-l încetul cu încetul. Dar Dumnezeu l-a ocrotit pe sfânt şi acesta a rĂŁmas nevĂŁtĂŁmat.

La cererea pĂŁgânului împĂŁrat, ca sĂŁ-i dovedeascĂŁ puterea Dumnezeului sĂŁu, Sf. Haralambie a fĂŁcut multe şi mari minuni cu harul lui Dumnezeu, înviind din morĹŁi un tânĂŁr şi izgonind diavolul dintr-un om chinuit de 35 de ani, astfel încât mulĹŁi oameni au crezut în Hristos Mântuitorul. Chiar şi fiica împĂŁratului, Galinia, a trecut la creştinism zdrobind cu mâinile ei pe idoli, de douĂŁ ori la rând, într-un templu pĂŁgân. ÎmpĂŁratul a mai dat ordin sĂŁ-i zdrobeascĂŁ sfântului gura cu pietre şi sĂŁ-i ardĂŁ barba dar sfântul a întors flĂŁcĂŁrile asupra chinuitorilor sĂŁi.

Plin de rĂŁutate drĂŁceascĂŁ Septimiu Sever împreunĂŁ cu un eparh numit Crisp au hulit numele lui Dumnezeu, îndrĂŁznind sĂŁ-L provoace pe Dumnezeu şi sĂŁ-L cheme sĂŁ vinĂŁ pe pĂŁmânt sĂŁ-i înfrunte pe ei, cei puternici. Atunci Domnul a dat un cutremur înfricoşãtor, ridicându-i pe cei doi pĂŁgâni în aer şi nu i-a lĂŁsat pe pĂŁmânt pânĂŁ când Sf. Haralambie nu s-a rugat pentru ei. N-a trecut mult şi dupĂŁ ce şi-a revenit din sperieturĂŁ, împĂŁratul a dat din nou ordine sĂŁ-l tortureze pe sfânt.

În cele din urmĂŁ, Sf. Haralambie a fost condamnat la tĂŁierea capului cu sabia. În timpul rugĂŁciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis şi sfântul a vĂŁzut pe Mântuitorul şi pe îngerii sĂŁi. Sfântul martir i-a cerut lui Dumnezeu sĂŁ aibĂŁ grijĂŁ de locul unde vor rĂŁmâne moaştele sale, ca acel loc sĂŁ nu sufere niciodatĂŁ de foame sau boli, sĂŁ aibĂŁ prosperitate, pace, abundenĹŁĂŁ de fructe, roade şi vin, iar sufletele oamenilor din acel loc sĂŁ fie mântuite. Domnul i-a promis cĂŁ o sĂŁ-i îndeplineascĂŁ dorinĹŁele şi S-a ridicat la cer împreunĂŁ cu sufletul martirului Haralambie. Din mila Domnului, sfântul a murit înainte de a fi executat. Galinia a îngropat trupul martirului cu multĂŁ onoare.

În hagiografia şi iconografia greacĂŁ Sfantul Haralambie este reprezentat ca preot, pe când sursele ruseşti îl prezintĂŁ ca episcop.

Tot în aceastĂŁ zi, pomenirea sfintelor muceniĹŁe şi fecioare: Enata şi Valentina şi a mucenicului Pavel.

Dintre aceste douĂŁ fecioare, Enata era din ĹŁinutul Gaza, iar Valentina din Cezareea. Când ighemonul Firmilian sta la judecatĂŁ, a fost adusĂŁ viteaza fecioarĂŁ Enata, care fiind întrebatĂŁ dacĂŁ se leapĂŁdĂŁ de Hristos, şi ea mĂŁrturisind cĂŁ Hristos este Dumnezeu, a fost chinuitĂŁ cumplit. Atunci cinstita Valentina şi ea fecioarĂŁ fiind şi nesuferind sĂŁ vadĂŁ neomenia şi cruzimea celor sĂŁvârşite, s-a umplut de îndrĂŁznealĂŁ, şi când i s-a poruncit ca sĂŁ aducĂŁ jertfĂŁ idolilor, cĂŁci acolo lângĂŁ scaunul de judecatĂŁ, se gĂŁsea un jertfelnic, ea l-a izbit cu picioarele şi l-a surpat împreunĂŁ cu focul ce era pe el. Atunci tiranul mânuindu-se, a chinuit-o cumplit şi pe ea. Şi încetând a le mai chinui, a hotĂŁrât sĂŁ fie arse în foc. DupĂŁ aceasta a fost adus la pĂŁtimire sfântul Pavel. Şi dupĂŁ ce a suferit mai multe chinuri şi s-a arĂŁtat mai presus de patimi, cu harul lui Hristos, a fost osândit la moarte de sabie. Iar el, mulĹŁumind lui Dumnezeu şi rugându-se pentru cei de o credinĹŁĂŁ cu el, a primit tĂŁierea cinstitului sãu cap, dându-şi duhul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în aceastĂŁ zi, pomenirea celui dintre sfinĹŁi pĂŁrintelui nostru Anastasie, arhiepiscopul Constantinopolului.

Tot în aceastĂŁ zi, pomenirea preacuviosului pĂŁrintelui nostru Zenon.

Cuviosul pĂŁrintele nostru Zenon era de neam din Cezareea Capadociei, fiu de pĂŁrinĹŁi bogaĹŁi şi vestiĹŁi. FĂŁcea parte dintre ostaşii care duceau cu cea mai mare grabĂŁ scrisorile împĂŁrĂŁteşti. Dar înĹŁelegând nestatornicia şi puĹŁinĂŁtatea vieĹŁii, a lepĂŁdat brâul cel ostãşesc şi a intrat într-o peşterĂŁ (cĂŁci sunt multe astfel de peşteri în muntele de lângĂŁ Antiohia), ca sĂŁ-şi cureĹŁe sufletul prin osteneli sihĂŁstreşti. Nu avea nici sfeşnic, nici ladĂŁ, nici masĂŁ, nici aşternut. Aşternutul lui era o grĂŁmĂŁjoarĂŁ de fân, pusĂŁ peste pietre. Drept hainĂŁ avea o rasĂŁ veche; hrana lui era o pâine pentru douĂŁ zile; iar apa şi-o aducea singur de departe. Prin asemenea osteneli el a dobândit mult har de la Dumnezeu. Astfel, când isaurii au nĂŁvĂŁlit odatĂŁ asupra locurilor acelora, au junghiat pe mulĹŁi sihaştri. Dar el numai prin rugĂŁciunea sa, a întunecat vederile acelora. DupĂŁ aceasta însĂŁ nu a mai trĂŁit, cĂŁci ostenelile lui au luat sfârşit, mutându-se cĂŁtre cereştile locaşuri.

Tot în aceastĂŁ zi, pomenirea icoanei preasfintei de Dumnezeu NĂŁscĂŁtoarei, stĂŁpânei noastre, cea din Areovind.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.