În aceastÄ lunÄ, ziua a cincisprezecea, pomenirea sfântului apostol Onisim, ucenicul sfântului apostol Pavel.
Sfântul Onisim, unul din cei 70 de apostoli, a fost în tinereĹŁea lui sluga lui Filimon, un creĹtin de neam bun, din orasul Colose, în Frigia. Vinovat de greĹealÄ faĹŁÄ de stÄpânul sÄu Ĺi temându-se de pedeapsÄ, Sf. Onisim a fugit la Roma, dar cum era rob fugit de la stÄpân, a ajuns în temniĹŁÄ. Acolo l-a întâlnit pe Sf. Apostol Pavel, de la care a luat cuvinte de învÄĹŁÄturÄ luminându-se Ĺi primind botezul.
În temniĹŁÄ Sf. Onisim i-a slujit Apostolului Pavel ca un fiu. Acesta îl cunoĹtea personal pe Filimon Ĺi i-a trimis o carte plinÄ de iubire în care îi cerea sÄ-l ierte pe robul sÄu Ĺi sÄ-l primeascÄ ca pe un frate. Apoi l-a trimis pe Onisim cu scrisoarea aceea la stÄpânul sÄu, lipsindu-se de ajutorul de care avea atâta trebuinĹŁÄ.
DupÄ ce a primit scrisoarea, Sf. Filimon nu numai cÄ l-a iertat pe Onisim dar l-a Ĺi trimis înapoi la Roma, la Apostolul Pavel. Mai târziu, el a fost uns episcop în Gaza (prÄznuit în 4 ianuarie, 19 februarie Ĺi 22 noiembrie).
DupÄ ce Sf. Apostol Pavel s-a mutat la Domnul, Sf. Onisim a rÄmas lângÄ apostoli pânÄ la sfârĹit Ĺi a ajuns sÄ fie sfinĹŁit episcop. DupÄ trecerea la Domnul a apostolilor Sf. Onisim a propovÄduit Evanghelia în multe pÄrĹŁi Ĺi oraĹe: în Spania, Carpetania, Colossae Ĺi Patras. La bÄtrâneĹŁe Sf. Onisim a ocupat scaunul episcopal la Efes, dupÄ Sf. Apostol Timotei. Când Sf. Ignatie PurtÄtorul de Dumnezeu (prÄznuit în 20 decembrie) era dus sa fie executat la Roma, Episcopul Onisim a mers sÄ se întâlneascÄ cu el Ĺi cu alĹŁi creĹtini, dupÄ mÄrturia din epistola sa cÄtre Efeseni.
În vremea împÄrÄĹŁiei lui Traian (89-117), Sf. Onisim a fost arestat Ĺi adus la judecatÄ în faĹŁa eparhului Tertul. Acesta l-a ĹŁinut pe sfânt în temniĹŁÄ timp de 18 zile dupÄ care l-a trimis la închisoarea din cetatea Puteoli. DupÄ o vreme, când a vorbit eparhul cu Sf. Onisim, a înĹŁeles cÄ acesta nu s-a lepÄdat de a sa credinĹŁÄ creĹtinÄ Ĺi a hotÄrât sÄ fie bÄtut cu pietre Ĺi apoi sÄ i se taie capul cu sabia. Trupul sÄu a fost luat de o femeie cu viaĹŁÄ sfântÄ care l-a pus într-un sicriu de argint, acestea petrecându-se în anul 109.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea sfântului mucenic Maior, care, bÄtut fiind, s-a sÄvârĹit.
Acest mucenic a trÄit pe vremea împÄraĹŁilor Maximilian Ĺi DiocleĹŁian Ĺi a fost ostaĹ în ceata numitÄ a mavrilor. Dar pe când se afla în cetatea Gazei a fost pârât la ighemonul de acolo cÄ este creĹtin. ÎnfÄĹŁiĹându-se la judecatÄ, Ĺi mÄrturisind pe Hristos Dumnezeul sÄu, a fost bÄtut fÄrÄ de milÄ Ĺapte zile atât de cumplit, încât treizeci Ĺi Ĺase de ostaĹi se schimbau bÄtându-l. Iar sângele din trupul sÄu curgea ca un pârâu, încât a înroĹit pÄmântul de acolo. Deci vitejeĹte pÄtimind mucenicul lui Hristos niĹte chinuri atât de mari, din ostÄĹeascÄ rânduialÄ de pe pÄmânt, a mers dupÄ cuvintele lui David, în rânduiala ostÄĹeascÄ din cer, dându-Ĺi sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea pÄrintelui nostru Eusebiu.
De unde a fost Ĺi din ce pÄrinĹŁi s-a nÄscut acest cuvios, istoria sa nu aratÄ. Numai aceasta se Ĺtie despre el: cÄ prin sihÄstreĹtile sale osteneli a câĹtigat cerul ca patrie. Astfel, mai întâi s-a dus la o mÄnÄstire unde s-a fÄcut monah. Apoi s-a suit în vârful unui munte, Ĺi acolo Ĺi-a fÄcut o micÄ îngrÄditurÄ de pietre, înÄuntrul cÄreia se nevoia fericitul fÄrÄ acoperÄmânt sau umbrire. Avea o hainÄ de piele, iar hrana lui era nÄut Ĺi bob muiat; câte odatÄ mânca Ĺi smochine uscate. Dar atât de tare s-a nevoit din început pânÄ la sfârĹit, încât Ĺi dupÄ de a ajuns la adânci bÄtrâneĹŁi Ĺi i-au cÄzut aproape toĹŁi dinĹŁii, nu Ĺi-a schimbat nici hrana, nici locuinĹŁa, ci vitejeĹte suferea suflÄrile vânturilor celor potrivnice, având faĹŁa zbârcitÄ Ĺi carnea trupului uscatÄ, încât nici brâul nu putea sta pe mijlocul lui, ci cÄdea jos, de vreme ce carnea de sub mijlocul sÄu era topitÄ, ca Ĺi oasele, despre amândouÄ pÄrĹŁile mijlocului. Ĺi fiindcÄ veneau mulĹŁi la el Ĺi-i tulburau liniĹtea, s-a dus la o sihÄstrie ce era aproape Ĺi fÄcându-Ĺi o îngrÄditurÄ, în unghiul zidului, se nevoia acolo dupÄ obiĹnuita sa nevoinĹŁÄ. Se mai spune despre el cÄ toate cele Ĺapte sÄptÄmâni ale marelui Post mânca numai cincisprezece smochine uscate, deĹi era chinuit de o nespusã boalÄ. Cu asemenea osteneli a vieĹŁuit peste nouÄzeci de ani Ĺi apoi s-a mutat cÄtre Domnul.
Cu ale lor sfinte rugÄciuni, Doamne, miluieĹte-ne Ĺi ne mântuieĹte pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.