În aceastÄ lunÄ, ziua a douÄzecea, pomenirea preacuviosului pÄrintelui nostru, Leon, episcopul Cataniei, fÄcÄtorul de minuni.
Acest sfânt se trÄgea din Ravena, fiind fiu de pÄrinĹŁi de neam ales Ĺi binecredincioĹi. Din pricina curÄĹŁiei vieĹŁii lui, a nevoinĹŁei Ĺi grijii faĹŁÄ de cugetul sÄu, trecând dupÄ lege prin toate sfinĹŁitele trepte, prin dumnezeiascÄ alegere, a fost fÄcut întâistÄtÄtor al mitropoliei Cataniei, care se afla în insula Siciliei. Leon, potrivit cu numele lui, ca un leu plin de îndrÄznire Ĺi strÄlucind ca un luminÄtor, a luminat pe toĹŁi, având grijÄ de suflete, ajutorând vÄduvele Ĺi îngrijindu-se de toĹŁi. A ridicat o bisericÄ mare, în cinstea bunei biruitoare muceniĹŁe Lucia Ĺi a ars pe Iliodor cel ce fÄcea cu farmecele semne Ĺi minuni. Acest Iliodor, fÄcându-se cunoscut în mijlocul poporului ca fÄcÄtor de minuni Ĺi de nÄluciri, a cutezat sÄ sÄvârĹeascÄ Ĺi asupra Bisericii lui Dumnezeu, meĹteĹugirile lui cele rele. Atunci fericitul, prinzându-l cu nevoinĹŁÄ în mâinile lui Ĺi legându-l cu sfântul epitrahil, a poruncit sÄ fie aprins în mijlocul cetÄĹŁii foc mare, Ĺi mÄrturisind toate farmecele lui, a intrat cu el, ĹŁinându-l legat de grumaz, în mijlocul focului; Ĺi n-a ieĹit sfântul din foc pânÄ nu a fÄcut pe acel ticÄlos cenuĹÄ Ĺi spuzÄ. Faptul acesta a fÄcut pe toĹŁi sÄ se mire, nu numai pentru cÄ sfântul a rÄmas nevÄtÄmat, ci Ĺi pentru cÄ focul nu s-a atins nici de veĹmintele sale. Deci, mergând vestea pretutindeni în lume de aceastÄ minune Ĺi ajungând Ĺi la urechile împÄraĹŁilor Leon Ĺi Constantin, aceĹtia au trimis de a adus pe sfânt, Ĺi i-au cerut sÄ se roage pentru dânĹii. Acest cuvios pÄrinte a fost mare întru minuni, nu numai în timpul vieĹŁii, ci Ĺi dupÄ sÄvârĹirea din viaĹŁÄ.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea sfântului mucenic Sadoc episcopul Ĺi a sfinĹŁilor ce s-au sÄvârĹit împreunÄ cu dânsul, o sutÄ douÄzeci Ĺi opt la numÄr.
Sf. Mucenic Sadoc, Episcopul Persiei Ĺi cei 128 de martiri au suferit împreunÄ cu dânsul în Persia, sub împÄratul Savoriu al II-lea. Sf. Sadoc era succesorul mucenicului Simeon (prÄznuit în 17 aprilie). OdatÄ, Sadoc a avut un vis în care Sf. Simeon îi povestea despre cum a pÄtimit el însuĹi moartea ca martir. ÎnfÄĹŁiĹat în mare slavÄ la capÄtul unei scÄri care ducea în rai, Sf. Simeon i-a spus: "RidicÄ-te pânÄ la mine, Sadoc, nu-ĹŁi fie teamÄ. Ieri m-am ridicat eu, astÄzi te vei ridica tu."
La puĹŁin timp, împÄratul Savoriu a reînceput persecuĹŁia împotriva creĹtinilor, dând ordin ca Sf. Sadoc împreunÄ cu clerul Ĺi enoriaĹii sÄi sÄ fie prinĹi Ĺi arestaĹŁi. În total, 128 de oameni au fost arestaĹŁi, dintre care Ĺi nouÄ fecioare. AceĹtia au fost torturaĹŁi în închisoare timp de 5 luni, cerându-li-se lepÄdarea de Hristos Ĺi închinarea la zeul soarelui Ĺi al focului. CurajoĹii martiri au rÄspuns: "Noi suntem creĹtini Ĺi ne închinam la un singur Dumnezeu". ToĹŁi au fost condamnaĹŁi la tÄierea capului cu sabia.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea preacuviosului pÄrintelui nostru Visarion.
Acest cuvios pÄrinte al nostru Visarion s-a nÄscut trupeĹte în Egipt. DupÄ ce s-a fÄcut mai mare Ĺi a fost învÄĹŁat Sfintele Scripturi, a strÄlucit întru inima lui lumina cea sfântÄ. Pentru aceasta din fragedÄ vârstÄ a iubit pe Dumnezeu foarte, neîntinând în nici un fel sfântul botez pe care-l primise în pruncie. Astfel, suindu-se într-un loc pustiu, se nevoia ca fiind fÄrÄ de trup; Ĺi defÄimând trupul ca ceva stricÄcios, a supus tot rÄul binelui Ĺi a avut ajutor pe Dumnezeu, pe Care îl iubea. PÄzind curat chipul lui Dumnezeu, cu toatÄ puterea sÄvârĹea aceleaĹi lucruri ca Ĺi proorocii cei mari, cei care au vorbit cu Dumnezeu aievea. Astfel dacÄ Moise, temelia tuturor proorocilor, prin lemn a prefÄcut apele cele amare în ape dulci, închipuind Crucea Domnului, ca sÄ liniĹteascÄ pe iudeii ce cârteau, acest fericit, mergând odatÄ cu ucenicul sÄu pe cale, neavând apÄ Ĺi fiind arĹi de sete, prin însemnarea Crucii în vÄzduh, a prefÄcut apa mÄrii, din sÄratÄ Ĺi cu neputinĹŁÄ de bÄut în apÄ dulce Ĺi rece Ĺi bunÄ de bÄut; din care Ĺi îndestulându-se împreunÄ cu alĹŁii mulĹŁi, au mulĹŁumit lui Dumnezeu. Ĺi tot astfel dupÄ cum Iosua Navi, oarecând, biruind pe Amalic a oprit soarele din drumul sÄu, pânÄ ce a înfrânt pe duĹmani, Ĺi acest fericit, aflându-se odatÄ într-un loc oarecare Ĺi spre folosul multora vorbind Ĺi fiind vremea spre searÄ, cerând de la Dumnezeu, a oprit soarele pânÄ ce a sÄvârĹit învÄĹŁÄtura. A coborât apoi apÄ din cer, ca Ĺi Ilie, de mai multe ori, când unii au cerut de la el aceasta. Proorocul Elisei, oarecând, cu cojocul lui Ilie a trecut Iordanul, fÄrÄ sÄ se ude; iar fericitul acesta în loc de Iordan a trecut Nilul, folosindu-se în loc de cojoc de semnul crucii. Asemenea Ĺi alte semne fÄcând cu puterea Crucii, Ĺi pânÄ la adânci bÄtrâneĹŁi slujind lui Dumnezeu, s-a mutat cÄtre veĹnicele locaĹuri.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea celui dintre sfinĹŁi pÄrintelui nostru Agaton, papÄ al Romei.
Acest cuvios pÄrinte al nostru Ĺi fÄcÄtor de minuni Agaton era din Italia, fiu de pÄrinĹŁi creĹtini, cucernici Ĺi bine cinstitori, care, ostenindu-se, l-au învÄĹŁat toatÄ Scriptura cea de Dumnezeu insuflatÄ Ĺi folositoare. CÄci atât de mult s-a folosit Ĺi s-a umilit, încât, dupÄ ce au murit pÄrinĹŁii sÄi, a adunat toatÄ bogÄĹŁia lor Ĺi chemând odatÄ pe sÄraci le-a împÄrĹŁit-o pe toatÄ Ĺi s-a dus la o mÄnÄstire, unde s-a fÄcut monah. Ĺi îmbrÄcându-se în chipul îngeresc, slujea lui Dumnezeu ziua Ĺi noaptea, fÄcând rugÄciuni pentru lume. Ĺi se nevoia atât de mult spre fapta bunÄ, iar fapta bunÄ nu se ascunde, a ajuns papÄ al Romei. Ĺi bine împodobind aceastÄ vrednicie, în pace s-a mutat cÄtre Domnul.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea cuviosului pÄrintelui nostru Chindiu, episcopul Pisidei.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea cuviosului pÄrintelui nostru Plotiu.
Cu ale lor sfinte rugÄciuni, Doamne, miluieĹte-ne Ĺi ne mântuieĹte pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.