În aceastÄ lunÄ, ziua a douÄzeci Ĺi una, pomenirea preacuviosului pÄrintelui nostru Timotei, cel din Simboli.
Acest fericit, intrând de mic în viaĹŁa monahalÄ Ĺi stingându-Ĺi cu totul sÄltÄrile patimilor cu multÄ înfrânare Ĺi cu neîncetate rugÄciuni Ĺi ajungând mai presus de patimi, s-a arÄtat vas vrednic al Sfântului Duh, rÄmânând pânÄ la sfârĹitul vieĹŁii sale în feciorie Ĺi sufleteĹte Ĺi trupeĹte. El nu a îngÄduit niciodatÄ sÄ vinÄ înaintea lui vreo femeie; ci aflându-se în munĹŁi Ĺi locuind în pustietÄĹŁi îĹi uda sufletul cu roua lacrimilor. Pentru aceasta a luat Ĺi darul tÄmÄduirilor; cÄci Ĺi demonii din oameni a alungat, Ĺi toate celelalte boli a tÄmÄduit. Astfel vieĹŁuind Ĺi ajungând la bÄtrâneĹŁi bune, Ĺi-a sÄvârĹit viaĹŁa, mutându-se cÄtre Domnul.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea celui între sfinĹŁi pÄrintelui nostru EustaĹŁiu, patriarhul Antiohiei celei mari.
Acest mÄrturisitor EustaĹŁiu a trÄit pe vremea lui Constantin cel Mare. ÎnvÄĹŁÄtor fiind, prin cuvântul înĹŁelepciunii sale, EustaĹŁiu a trimis razele dreptei credinĹŁe în toatÄ lumea. A fost de faĹŁÄ la cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea fiind unul dintre cei 318 purtÄtori de Dumnezeu pÄrinĹŁi. Astfel, fiind adânc cunoscÄtor al dogmelor dreptei credinĹŁe, a înfruntat pe arienii ce se încercau sÄ despartÄ firea dumnezeiascÄ zicând cÄ Fiul este doar o fÄpturÄ Ĺi-L înstrÄinau în felul acesta de pÄrinteascÄ cinste. Pentru îndrÄzneala Ĺi râvna dumnezeiascÄ ce avea pentru ajutorarea dreptei credinĹŁe, a fost pizmuit de Eusebiu al Nicodimei Ĺi de Teognis al Niceei Ĺi de Eusebiu al Cezareii, Ĺi de toĹŁi ceilalĹŁi care erau pÄrtaĹi ai hulelor lui Arie, sau mai vârtos zicând ai nedumnezeirii Fiului. Pentru aceasta fÄcându-se cÄ merg sÄ-l vadÄ, pe când se gÄseau în drum spre Ierusalim, au ajuns la Antiohia, unde se gÄsea sfântul EustaĹŁiu Ĺi fÄcând sfat l-au caterisit. Dar pentru ca sÄ se arate cÄ l-au caterisit cu pricinÄ binecuvântatÄ, au cumpÄrat cu daruri multe pe o femeie desfrânatÄ ca sÄ facÄ nÄpastÄ sfântului. Aceasta venind cu un copil de curând nÄscut, a mers înaintea adunÄrii lor, mÄrturisind cÄ a rÄmas însÄrcinatÄ de pe urma lui EustaĹŁiu Ĺi a nÄscut acel copil. Iar ei cercând pe femeie sÄ adevereascÄ vina numai cu jurÄmântul, îndatÄ l-au judecat Ĺi l-au scos pe sfânt din scaun Ĺi au înduplecat Ĺi pe împÄrat sÄ-l izgoneascÄ. Astfel sfântul EustaĹŁiu a fost trimis în Tracia, în cetatea lui Filip Macedoneanul, unde s-a Ĺi sÄvârĹit din viaĹŁÄ. Cât priveĹte femeia aceea care l-a nÄpÄstuit, cÄzând în boalÄ grea, a mÄrturisit tot vicleĹugul ce s-a fÄcut asupra sfântului, Ĺi a spus pe nume pe fiecare dintre cei ce au îndemnat-o sÄ mÄrturiseascÄ împotriva lui, Ĺi cÄ fiind amÄgitÄ Ĺi îndemnatÄ a fÄcut pâra aceea cu cuvinte de cÄtre dânĹii Ĺi cu bani. Ĺi a mai spus cÄ dacÄ a jurat cu vicleĹug, nu a spus totuĹi nici un fel de minciunÄ; cÄci pruncul a fost fÄcut cu adevÄrat cu un EustaĹŁiu, care însÄ era fierar Ĺi care trÄise cu dânsa.
DupÄ o sutÄ de ani, pe vremea împÄrÄĹŁiei lui Zenon, au fost ridicate sfintele lui moaĹte Ĺi au fost trimise la Antiohia. Atunci a ieĹit înainte toatÄ mulĹŁimea cetÄĹŁii, cale de vreo optsprezece mile, Ĺi l-au primit cu cântÄri, cu luminÄ Ĺi cu tÄmâieri. Pe sfântul EustaĹŁiu l-a cinstit cu laude Ĺi dumnezeiescul GurÄ de Aur.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea celui dintre sfinĹŁi pÄrintelui nostru Gheorghe, episcopul Amastridiei.
Acest cuvios era fiu de pÄrinĹŁi binecredincioĹi, al cÄror nume era Teodor Ĺi Megeta Ĺi locuia în ĹŁinutul numit Cromin. PÄrinĹŁii lui, neavând copii, se rugau lui Dumnezeu prin post Ĺi fapte bune, sÄ le dea Ĺi lor un prunc. Ajungând ei la adânci bÄtrâneĹŁi li s-a vestit prin dumnezeiesc glas atât zÄmislirea celui ce era sÄ se nascÄ din ei, cât Ĺi numirea Ĺi darul preoĹŁiei pe care avea sÄ le poarte. NÄscându-se acesta, a lepÄdat îndulcirile tinereĹŁilor, Ĺi a îmbrÄĹŁiĹat pe cele stÄtÄtoare Ĺi nu s-a lenevit la învÄĹŁÄturile dumnezeieĹti Ĺi omeneĹti. Pentru aceasta pÄrinĹŁii sÄi, vÄzând propÄĹirea lui, slÄveau pe Dumnezeu. Ĺi astfel dupÄ ce s-a învÄĹŁat de-ajuns, s-a dus la muntele Siriei, Ĺi aflând acolo un cinstit bÄtrân a luat de la el schima monahiceascÄ; mutându-se acela cÄtre Domnul, s-a dus la Vunita, supunându-se la toatÄ aspra vieĹŁuire Ĺi sihÄstrie. Ĺi fiindcÄ episcopul bisericii Amastridei s-a mutat cÄtre Domnul, acest sfânt prin voinĹŁÄ dumnezeiascÄ Ĺi cu acordul preoĹŁilor, fÄrÄ ca el sÄ voiascÄ, a fost suit pe scaunul arhieriei, Ĺi aĹezat ca lumina în sfeĹnic. Fiind hirotonit în Constantinopol Ĺi ducându-se la scaunul sÄu, toate se sÄvârĹeau prin osârdia sa, adicÄ: aĹezÄmintele cele sfinte, bunÄ podoabÄ Bisericii, orânduiala sfinĹŁitei tagme, ajutorarea orfanilor Ĺi a vÄduvelor, case de ospÄtare pentru sÄraci, plÄĹŁi de datorii Ĺi înainte de toate dreapta credinĹŁÄ cÄtre Dumnezeu. Pe lângÄ acestea încÄ Ĺi semne Ĺi minuni de tot felul se sÄvârĹeau printr-însul. Ĺi astfel bine petrecându-Ĺi viaĹŁa, s-a mutat din acestea de aici în pace, dându-Ĺi duhul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea celui între sfinĹŁi pÄrintele nostru Ioan Scolasticul, patriarhul Constantinopolului, care în pace s-a sÄvârĹit.
Sfântul Ioan Scolasticul, Patriarhul Constantinopolului s-a nÄscut în Sirimion, lângÄ Antiohia Ĺi a studiat dreptul. A fost hirotonit preot datoritÄ pioĹeniei Ĺi sfinĹŁeniei de care dÄdea dovadÄ. Mai târziu a fost ridicat la rangul de patriarh, Ĺi a pÄstorit între anii 565 Ĺi 577.
Pe când era încÄ presbiter, Ioan a întocmit o compilaĹŁie de Reguli în BisericÄ în 50 de Capitole, iar mai târziu, în perioada cât a fost patriarh a scris un Cod de legi civile raportate la BisericÄ. Din aceste colecĹŁii a fost compilat Nomocanon-ul (adicÄ "Legea-canon"), folosit în administraĹŁia bisericii. Sf. Ioan a mai compus "Imnul heruvimilor" Ĺi "La cina ta de taina."
Tot în aceastÄ zi, pomenirea sfântului Zaharia, patriarhul Ierusalimului, care în pace s-a sÄvârĹit.
Sfântul Zaharia, Patriarhul Ierusalimului, a trÄit între sfârĹitul secolului al VI-lea Ĺi începutul secolului al VII-lea, devenind patriarh în anul 609.
În anul 614 împÄratul persan Chosroes a atacat Ierusalimul, l-a prÄdat Ĺi a întemniĹŁat o mulĹŁime de creĹtini, printre care Ĺi pe Sf. Zaharia. Chosroes a capturat, de asemenea, Ĺi Crucea dÄtÄtoare de viaĹŁÄ a Mântuitorului Hristos. În timpul invaziei au murit în jur de 90.000 de creĹtini. La puĹŁin timp, Chosroes a fost obligat sÄ încheie pace cu împÄratul bizantin Heraclius (610-641). Crucea Domnului a fost dusÄ înapoi la Ierusalim, la fel ca Ĺi prizonierii creĹtini care mai rÄmÄseserÄ în viaĹŁÄ, printre care Ĺi Sf. Zaharia, care mai apoi a murit în pace în anul 633.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea sfântului Mauriciu Ĺi a celor împreunÄ cu dânsul, Ĺaptezeci de mucenici.
AceĹtia au trÄit pe vremea împÄratului Maximian, cÄruia, pe când trecea prin cetatea Apamiei, i-au fost pârâĹŁi cÄ sunt creĹtini. ÎnfÄĹŁiĹându-se înaintea lui Ĺi creĹtini pe sine mÄrturisindu-se, îndatÄ li s-au luat cingÄtorile Ĺi au fost aruncaĹŁi în închisoare. Iar dupÄ trei zile fiind chemaĹŁi, iarÄĹi au fost întrebaĹŁi, Ĺi rÄmânând neclintiĹŁi în credinĹŁa lor, au fost chinuiĹŁi cumplit. Ĺi socotind împÄratul Maximian ca sÄ mâhneascÄ Ĺi mai mult pe sfântul Mauriciu, a poruncit ca fiul acestuia Fotino, sÄ fie ucis înaintea lui. DupÄ ce a vÄzut însÄ cÄ ei pÄzesc credinĹŁa neclintitÄ Ĺi nu se pleacÄ, i-a trimis într-un loc de luncÄ, ce se afla între douÄ pâraie Ĺi un lac, fiind plin acel loc de viespi Ĺi de muĹte, de ĹŁânĹŁari Ĺi de bondari. Ĺi ajungând chinuitorii cu ei acolo Ĺi dezbrÄcându-i Ĺi legându-i de stâlpi, i-a uns cu miere Ĺi apoi au plecat dupÄ ce au aruncat trupul neînsufleĹŁit al lui Fotino, în faĹŁa tatÄlui sÄu. Iar fericiĹŁii Ĺi vitejii aceĹtia zece zile Ĺi zece nopĹŁi rÄbdând chinurile de pe urma înĹŁepÄturilor viespilor Ĺi ciupiturile altor gâze Ĺi fÄcând rugÄciune cÄtre Dumnezeu, s-au sÄvârĹit în pace.
Cu ale lor sfinte rugÄciuni, Doamne, miluieĹte-ne Ĺi ne mântuieĹte pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.