Sinaxar 5 Aprilie
Ăn aceastÄ lunÄ, ĂŽn ziua a cincea, pomenirea sfinĹŁilor mucenici Claudie, Diodor, Victor, Victorin, Papia, Serapion Ĺi Nichifor.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea sfinĹŁilor mucenici Teodul Ĺi Agatopod.
Din aceĹti doi sfinĹŁi, Teodul era mai tânÄr, iar Agatopod mai ajuns de vârstÄ, Ĺi amândoi erau din cetatea Tesalonicului. Pentru credinĹŁa lui Hristos au stat ĂŽnaintea stÄpânitorului Faustin Ĺi neplecându-se a jertfi idolilor, ci credinĹŁa lui Hristos neclintit pÄzind-o, au fost aruncaĹŁi ĂŽn adâncul mÄrii Ĺi aĹa s-au sÄvârĹit. ĂnsÄ li s-a arÄtat lor ceea ce era sÄ fie prin descoperire mai ĂŽnainte de sfârĹit, cÄci li se pÄrea amândorura cÄ au intrat ĂŽntr-o corabie care sfÄrâmându-se de ĂŽntreitele valuri ale furtunii Ĺi cei ce ĂŽmpreunÄ ĂŽnotau pierzându-se, ei singuri scÄpând, s-au suit peste un munte, care era ĂŽnalt pânÄ la cer, arÄtând vedenia pÄtimirea lor cea mare Ĺi suirea lor la cer.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea preacuvioasei Maicii noastre Teodora cea din Tesalonic.
AceastÄ cuvioasÄ Teodora, din tânÄrÄ vârstÄ iubind pe Hristos, s-a lepÄdat de lume Ĺi ducându-se la chinovie, s-a tuns ĂŽn schima monahalÄ, Ĺi lucrând toate virtuĹŁile, pe toate ĂŽmpreunÄ le-a izbutit. Atâta ascultare Ĺi cinste a câĹtigat de la toate celelalte cÄlugÄriĹŁe Ĺi de la stareĹŁÄ, ĂŽncât Ĺi dupÄ moarte a arÄtat cÄ este vie. CÄci viaĹŁa sa pÄzind-o curatÄ Ĺi neĂŽntinatÄ, a lÄsat-o celorlalte surori ale mÄnÄstirii, ca un stâlp ĂŽnsufleĹŁit. DupÄ vreme nu puĹŁinÄ de la adormirea ei, stareĹŁa mutându-se cÄtre Domnul, Ĺi aceasta curatÄ Ĺi duhovniceascÄ fiind, s-a fÄcut multÄ adunare la ĂŽngroparea ei. CÄci erau Ĺi din cei mai aleĹi, Ĺi popor mult adunat, cucernici monahi Ĺi bÄrbaĹŁi aleĹi, Ĺi s-a fÄcut slujbÄ dupÄ rânduialÄ.
Deschizându-se mormântul ĂŽn care de multÄ vreme zÄcea cuvioasa Teodora, ca sÄ fie pus aproape de ea trupul stareĹŁei, s-a fÄcut o minune, pentru cei ce priveau, ĂŽnspÄimântÄtoare, iar pentru cei ce auzeau, uimitoare, cÄci locul era potrivit pentru privire. Ĺi toĹŁi uitându-se au vÄzut cum Teodora care de multÄ vreme zÄcea moartÄ, s-a strâns pe sine, Ĺi, ca Ĺi cum ar fi fost vie, a dat loc duhovniceĹtii sale maici, ca Ĺi când ĂŽi aducea cinstire. Acest lucru strÄin vÄzându-l toĹŁi cu ĂŽnspÄimântare strigau: Doamne miluieĹte. ĂncÄ de atunci Ĺi pânÄ acum, multe semne a fÄcut Dumnezeu prin cuvioasa Teodora.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea sfinĹŁilor muccnici Teodora si Didim.
Pe vremea ĂŽmpÄrÄĹŁiei lui DiocleĹŁian Ĺi Maximian, ighemon fiind Eustratie ĂŽn Alexandria, era prigoanÄ asupra creĹtinilor. Deci atunci fiind prinsÄ fecioara Teodora a mÄrturisit pe Hristos ĂŽnaintea tuturor, Ĺi bÄtând-o au pus-o ĂŽn ĂŽnchisoare. Ĺi trecând câteva zile, iarÄĹi scoţând-o la cercetare, a fost ĂŽnchisÄ ĂŽntr-o casÄ de desfrâu. Ĺi trimiţând stÄpânitorul la ea tineri desfrânaĹŁi, aceĹtia nÄvÄleau asupra ei; iar sfânta se ruga lui Dumnezeu. Din rânduialÄ dumnezeiascÄ s-a aflat acolo un mai-mare preavestit tânÄr cu numele Didim, ce era ĂŽmbrÄcat cu straie ostÄĹeĹti, Ĺi dezbrÄcându-Ĺi hainele sale le-a dat fecioarei de le-a ĂŽmbrÄcat, ĂŽmpreunÄ Ĺi armele sale. DupÄ ce le-a ĂŽmbrÄcat fecioara, cu sfÄtuirea lui Didim a ieĹit din casa de desfrâu, Ĺi aĹa s-a pÄzit neprihÄnitÄ Ĺi curatÄ mulĹŁumind lui Dumnezeu. Intrând unul din acei desfrânaĹŁi ĂŽn casa de desfrâu Ĺi aflând ĂŽn loc de fecioarÄ pe Didim acolo Ĺezând, a rÄmas ĂŽnspÄimântat, Ĺi cugeta ĂŽntru sine zicând: "Au doarÄ Hristos poate sÄ prefacÄ fecioarele ĂŽn bÄrbaĹŁi ? Cel ce a intrat a ieĹit, iar fecioara unde este ? CÄci auzind eu, oarecând, cÄ Hristos a prefÄcut apa ĂŽn vin, basm socoteam aceasta, iar acum mai mare minune vÄd." Acestea cugetând acela, vÄzând Didim cÄ este cuprins de nedumerire, a mÄrturisit ĂŽntâmplarea, cÄ adicÄ el singur a fost lucrÄtorul acestui lucru Ĺi cÄ de voieĹte sÄ vesteascÄ stÄpânitorului, adÄugând cÄ el aĹteaptÄ ĂŽncÄ acolo, stând ĂŽn locul fecioarei, cÄreia el i-a dat drumul din casa de desfrâu fÄrÄ temere. Acela a spus, Ĺi ĂŽndatÄ Didim a fost ĂŽnfÄĹŁiĹat la judecata stÄpânitorului, care i-a zis: "Cum ai ĂŽndrÄznit sÄ faci acest lucru?" Ĺi sfântul i-a rÄspuns: "CreĹtin fiind, Ĺi bine Ĺtiind a neguĹŁÄtori, cu o pricinÄ douÄ cununi mi-am dobândit: una adicÄ am rÄpit pe fecioara din mâinile voastre cele pÄgâneĹti, curatÄ pe ea pÄzind-o, Ĺi alta, cÄ Ĺi eu m-am mÄrturisit vouÄ cÄ sunt creĹtin." Ĺi stÄpânitorul a zis: "Pentru cutezarea ta aceasta, poruncesc sÄ ĹŁi se taie capul; iar pentru cÄ crezi ĂŽn Hristos, Ĺi nu jertfeĹti zeilor, poruncesc ca trupul tÄu sÄ fie topit ĂŽn foc." Ĺi sfântul a zis: "Bine este cuvântat Dumnezeul meu, Care n-a trecut cu vederea lucrarea mea." Ĺi ducându-se la locul de chinuire dupÄ ce a fÄcut rugÄciune, i s-a tÄiat capul; Ĺi sufletul sÄu s-a ĂŽnÄlĹŁat la cer, iar trupul sÄu a fost dat focului. Iar oarecare creĹtini, adunând cinstitele lui moaĹte ce au rÄmas din foc, le-au ĂŽngropat cu cinste.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea sfântului mucenic Termu.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea sfintelor femei: StÄpâna Ĺi Slujnica.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea sfântului mucenic Pompie.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea sfântului Zinon, care cu smoalÄ fiind uns Ĺi ĂŽn foc bÄgat Ĺi cu suliĹŁa fiind pÄtruns, s-a sÄvârĹit.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea sfinĹŁilor mucenici Maxim Ĺi Terentie.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea sfântului nou mucenic Gheorghe, care s-a nevoit ĂŽn noul Efes, ĂŽn anul 1801, Ĺi care prin sabie s-a sÄvârĹit.
Cu ale lor sfinte rugÄciuni, Doamne, miluieĹte-ne Ĺi ne mântuieĹte pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.