Sinaxar 17 Aprilie
Ăn aceastÄ lunÄ, ĂŽn ziua a Ĺaptesprezecea, pomenirea sfântului sfinĹŁit mucenic Simeon, episcopul Persidei, cu ĂŽnsoĹŁitorii sÄi Avdela preotul, Gotazat, Fusic Ĺi alĹŁii o mie o sutÄ cincizeci.
Ctesifon Ĺi Salic care domneau ĂŽn cetÄĹŁile Persidei, pe când ĂŽmpÄrÄĹŁea ĂŽn ĹŁara Persidei Sapor, au scris ĂŽmpÄratului cÄ arhiereul creĹtinilor Simeon Ĺi alĹŁi mulĹŁi nu vor sÄ se supunÄ ĂŽmpÄrÄĹŁiei Ĺi sÄ dea dajdie, ci ĂŽĹi aleg mai degrabÄ a muri pentru Hristos, decât sÄ slujeascÄ cu ponos Ĺi cu necinste. Mâniindu-se pentru acestea ĂŽmpÄratul, a poruncit sÄ fie adus sfântul Simeon legat cu douÄ lanĹŁuri, Ĺi trimis la temniĹŁÄ. Acolo sfântul a ĂŽntors la credinĹŁa ĂŽn Hristos pe prepozitul Gotazat, care fusese mai ĂŽnainte creĹtin, dar pentru cinstea ce avea la ĂŽmpÄratul Ĺi de fricÄ se ĂŽnchinase soarelui dupÄ legea perĹilor; pe care prinzându-l, i-a tÄiat capul, ĂŽn locul binelui ce-i fÄcuse acesta, cÄci el crescuse pe ĂŽmpÄratul, de când fusese ĂŽnĹŁÄrcat de la sân. Auzind de dânsul, ĂŽn temniĹŁÄ, sfântul Simeon se bucura Ĺi se ruga lui Dumnezeu cu ceilalĹŁi, ca Ĺi el sÄ se sÄvârĹeascÄ ĂŽn acelaĹi chip. Scoţându-i Ĺi pe dânĹii din temniĹŁÄ, li s-au tÄiat capetele, fiind la numÄr o mie o sutÄ cincizeci. Au tÄiat ĂŽntâi pe sfântul Simeon, ĂŽndemnând la aceasta Ĺi pe ceilalĹŁi. Se zice cÄ unul din cei ridicaĹŁi s-a ĂŽnfricoĹat, iar ĂŽngrijitorul palatului care se numea Fusic, ĂŽl ĂŽmbÄrbÄta sÄ nu se sperie nicidecum, ci sÄ ĂŽnchidÄ ochii Ĺi sÄ primeascÄ tÄierea, cÄ este grabnicÄ moartea; dar fiind pârât pentru aceasta, Ĺi mÄrturisind cu ĂŽndrÄznealÄ cÄ crede ĂŽn Hristos, i s-a tÄiat limba, Ĺi i s-a jupuit pielea, Ĺi aĹa Ĺi-a dat sufletul ĂŽn mâna lui Dumnezeu.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea preacuviosului Acachie, episcopul Melitinei.
Acest preacuvios a fost din Melitina Armeniei, din pÄrinĹŁi binecredincioĹi, temÄtori de Dumnezeu care, fiind neroditori, prin rugÄciune Ĺi prin ĂŽnfrânare au cerut loruĹi de la Dumnezeu aceastÄ roadÄ binecredincioasÄ, pe cuviosul Acachie, pe care crescându-l ĂŽntru ĂŽnvÄĹŁÄtura cÄrĹŁilor, l-au dus la episcopul cetÄĹŁii aceluia, Ĺi l-au dat spre slujba lui Dumnezeu, cÄci aĹa s-au fost fÄgÄduit când au cerut de la Dumnezeu sÄ le dea acest rod. Ăn acea vreme era episcop fericitul Otrie cel ce a fost unul din cei o sutÄ cincizeci de sfinĹŁi, la Sinodul al doilea, ĂŽmpotrira eresului lui Machedonie, luptÄtorul ĂŽn contra Duhului Sfânt. Cunoscând darul lui Dumnezeu ce era ĂŽntru Acachie ĂŽncÄ din pruncia lui, l-a fÄcut cleric bisericesc; Ĺi trecând Acachie din putere ĂŽn putere, ĂŽntru faptele cele bune Ĺi ĂŽntru osteneli bisericeĹti cu viaĹŁa cea plÄcutÄ lui Dumnezeu, s-a suit la treapta preoĹŁiei Ĺi fÄcân-du-se vas ales Sfântului Duh, s-a ĂŽnvrednicit de treapta arhieriei ca un vrednic, Ĺi a fost episcop al cetÄĹŁii Melitinei, dupÄ moartea episcopului Otrie, fiind ales de toĹŁi cu un glas. Acesta a fost la Soborul al treilea ce s-a ĹŁinut la Efes, dimpreunÄ cu sfântul Chiril patriarhul Alexandriei, ĂŽmpreunÄ Ĺi cu ceilalĹŁi sfinĹŁi pÄrinĹŁi, ĂŽmpotriva lui Nestorie patriarhul Constantino-polului, care hulea pe preacurata FecioarÄ de Dumnezeu NÄscÄtoarea; pe acesta surpându-l, l-au dat anatemei, ca pe un eretic Ĺi pÄgân. Ĺi aĹa Acachie, fiind iubit de toĹŁi sfinĹŁii pÄrinĹŁi Ĺi lÄudat, ĂŽncÄ Ĺi de ĂŽmpÄratul cel binecredincios, Teodosie cel Mic, mult a fost lÄudat Ĺi ĂŽntru mulĹŁi ani pÄstorind Biserica lui Hristos, Ĺi multe minuni fÄcând, s-a mutat cÄtre Domnul, punându-se sfintele lui moaĹte lângÄ mormântul sfântului mucenic Polieuct, cu care ĂŽmpreunÄ acum stÄ ĂŽn cetele sfinĹŁilor.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea sfântului mucenic Adrian.
Ĺi acest mucenie Adrian era unul din cei ce oarecând au fost prinĹi Ĺi au fost puĹi la felurite ĂŽnchisori. Fiind scoĹi din ĂŽnchisoare, ĂŽn vremea când grecii se aflau ĂŽn rÄtÄcire Ĺi jertfeau zeilor celor mincinoĹi, era silit Ĺi acesta sÄ se apropie de jerfelnic Ĺi sÄ aducÄ tÄmâiere. Dar el nu numai cÄ nu s-a plecat a face aceasta, ci tare fiind cu trupul Ĺi viteaz, a rÄsturnat jertfelnicul, Ĺi jertfele ce erau deasupra lui le-a vÄrsat Ĺi focul l-a ĂŽmprÄĹtiat. Pornind prin aceasta spre urgie pe guvernator Ĺi aprinzând mânia ĂŽnchinÄtorilor la idoli a fost prins Ĺi bÄtut fÄrÄ cruĹŁare, Ĺi l-au aruncat ĂŽntr-un cuptor ars cu foc, Ĺi aĹa s-a sÄvârĹit cu pace.
Tot ĂŽn aceastÄ zi, pomenirea celui ĂŽntre sfinĹŁi pÄrintele nostru Agapet, papÄ al Romei.
Acest ĂŽntre sfinĹŁi pÄrintele nostru Agapet a trÄit pe vremea ĂŽmpÄrÄĹŁiei lui Justinian, crescut fiind prin sihÄstrie Ĺi virtute Ĺi ĂŽnvrednicit de cinstea preoĹŁiei. Purcezând sÄ meargÄ la Constantinopol, ca sÄ se ĂŽntâlneascÄ cu ĂŽmpÄratul Justinian, ĂŽndatÄ pe cale a dat dovadÄ de virtutea sa Ĺi de ĂŽndrÄzneala cÄtre Dumnezeu, cÄci ajungând ĂŽn Grecia, vÄzând un om cuprins de douÄ neputinĹŁe, cÄci nici nu putea vorbi, nici nu putea umbla, apucându-l de mânÄ, l-a fÄcut cu picioare noi, Ĺi bÄgându-i ĂŽn gurÄ sfântÄ pÄrticicÄ din stÄpânescul Trup, I-a arÄtat bine grÄitor. Dar Ĺi dupÄ ce a ajuns la Poarta de aur, punând mâna pe un orb ce s-a apropiat de el, i-a dÄruit puterea vederii. Drept aceea dupÄ vrednicia virtuĹŁii sale, fiind primit de cei ĂŽn dregÄtorii Ĺi de senat Ĺi de ĂŽnsuĹi ĂŽmpÄratul Ĺi de toatÄ cetatea, Ĺi izgonind din Scaunul Constantinopolului pe Antim episcopul Trapezuntei, care rÄu trecuse la acel scaun, ca cel ce cugeta ale lui Eutihie Ĺi ale lui Sever, l-a dat pe el anatemei Ĺi a hirotonit pe preacucernicul preot Mina al preasfintei bisericii celei mari, ĂŽncuviinĹŁat cu viaĹŁa Ĺi cu cuvântul, Ĺi care avea drepte cugetÄrile credinĹŁei. Pe acesta aĹezându-l ĂŽn scaunul patriarhicesc, dupÄ câtÄva vreme s-a mutat cÄtre Domnul.
Cu ale lor sfinte rugÄciuni, Doamne, miluieĹte-ne Ĺi ne mântuieĹte pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.