Sinaxar 14 Decembrie
În aceastÄ lunÄ, în ziua a paisprezecea, pomenirea pÄtimirii SfinĹŁilor Mucenici Tirs, Levchie Ĺi Calinic.
AceĹti sfinĹŁi mucenici au trÄit pe vremea împÄratului Deciu Ĺi a ighemonului Cumvrichie, care a pornit mare prigoanÄ împotriva creĹtinilor în pÄrĹŁile Nicomidiei, Niceii Ĺi Cezareii Bitiniei.
Sfântul Levchie, de bunÄvoia lui, s-a dus la ighemon, a mÄrturisit pe Hristos Ĺi a defÄimat deĹertÄciunea închinÄrii la idoli. La porunca ighemonului a fost spânzurat Ĺi i s-a strujit cu cruzime trupul. Pentru cÄ a rÄmas tare Ĺi neclintit în credinĹŁa creĹtineascÄ, i s-a tÄiat capul.
Pe când ighemonul fÄcea o cÄlÄtorie în Helespont i-a ieĹit întru întâmpinare marele între atleĹŁi Tirs. Acesta a propovÄduit cu îndrÄznire cÄ Hristos este Dumnezeu Ĺi a mustrat pe tiran, cÄ fÄrÄ sÄ judece cinsteĹte pe idoli. Sfântul Tirs a fost supus la chinuri îndelungate Ĺi de multe feluri, de cÄtre mai mulĹŁi ighemoni. În timpul acestor chinuri pe care sfântul le îndura cu seninÄtate, la rugÄciunea sfântului s-au sfÄrâmat chipurile cioplite ale idolilor. Atunci Calinic, care era preot al idolilor, gândind în sine cÄ Dumnezeul lui Tirs este mai mare Ĺi mai puternic decât toĹŁi idolii, de vreme ce la rugÄciunea lui Tirs idolii au cÄzut la pÄmânt Ĺi s-au sfÄrâmat, a primit Ĺi el credinĹŁa în Hristos. Ĺi rugându-se Ĺi el, lui Hristos, a fost sfÄrâmat idolul pe care el îl slujise pânÄ atunci. Pentru aceasta Sfântul Calinic a fost ucis cu sabia. Iar Sfântul Tirs Ĺi-a dat lui Dumnezeu sufletul în timpul chinurilor.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea SfinĹŁilor Mucenici Filimon, Apolonie, Arian Ĺi cei dimpreunÄ cu ei.
AceĹti sfinĹŁi mucenici au trÄit pe vremea împÄratului DiocleĹŁian Ĺi a lui Arian, ighemonul Tebaidei Egiptului. Chipul muceniciei lor a fost aĹa: au fost prinĹi Ĺi duĹi înaintea ighemonului 37 de creĹtini. Printre aceĹtia se afla Ĺi un creĹtin cu numele Apolonie, anagnost al Bisericii. Când a fost ameninĹŁat cu chinurile, Apolonie s-a spÄimântat Ĺi a dat patru galbeni lui Filimon, cântÄreĹŁul din fluier, ca sÄ-i ia locul Ĺi sÄ aducÄ jertfe idolilor în locul lui; totodatÄ i-a dat Ĺi hainele sale. Filimon, odatÄ cu îmbrÄcarea hainelor lui Apolonie, a îmbrÄcat Ĺi credinĹŁa în Hristos, Ĺi când a fost îndemnat sÄ jertfeascÄ idolilor, a mÄrturisit pe Hristos. Când ighemonul a poruncit sÄ vinÄ Filimon ca sÄ cânte din fluier, pentru cÄ prin cântecele sale sÄ cânte Ĺi sÄ ademeneascÄ pe cel ce nu voia sÄ jertfeascÄ idolilor, sÄ-l facÄ sÄ socoteascÄ bune, pe cele din lumea aceasta, sÄ-Ĺi schimbe credinĹŁa Ĺi sÄ jertfeascÄ idolilor, atunci s-a aflat cÄ Filimon era cel din stadion Ĺi cÄ el ĹŁinea locul lui Apolonie. MulĹŁi l-au sfÄtuit Ĺi l-au îndemnat stÄruitor sÄ se lepede de Hristos, dar n-a fost înduplecat.
Ighemonul l-a luat în râs, spunându-i cÄ în zadar se osteneĹte odatÄ ce n-a primit botezul creĹtinilor. Sfântul Filimon însÄ s-a rugat Ĺi s-a pogorât ploaie numai peste ei. ToĹŁi cei de faĹŁÄ s-au minunat, iar Sfântul Filimon a luat încredinĹŁare cÄ s-a pogorât peste ei din cer apa botezului sÄu, pentru cÄ nimeni nu îndrÄznea sÄ-l boteze de frica ighemonului. Sfântul Filimon s-a rugat apoi Ĺi pentru fluierele lui, pe care le dÄduse lui Apolonie. Ĺi s-a pogorât foc din cer, care a ars Ĺi a mistuit fluierele în mâinile lui Apolonie. Ĺi fiindcÄ Apolonie a fost pricina credinĹŁei lui Filimon în Hristos, a fost prins Ĺi el. Dus înaintea ighemonului, a propovÄduit credinĹŁa lui Hristos. Pentru aceasta au fost supuĹi amândoi la felurite chinuri. Când Sfântul Filimon a fost atârnat de un mÄslin Ĺi sÄgetat, o sÄgeatÄ s-a îndreptat spre ighemon Ĺi i-a strÄpuns ochiul. Sfântul Filimon a spus mai dinainte ighemonului cÄ i se va vindeca ochiul cu minune, dacÄ dupÄ mucenicia lui va lua ĹŁÄrânÄ de pe mormântul sÄu. Apoi au fost tÄiate capetele SfinĹŁilor Filimon Ĺi Apolonie. Ighemonul s-a dus în ziua în care au fost îngropaĹŁi sfinĹŁii la mormântul Sfântului Filimon, a fÄcut cum îi spusese sfântul Ĺi s-a fÄcut sÄnÄtos. Pentru aceasta a crezut Ĺi el Ĺi cei dimpreunÄ cu el în Hristos Ĺi s-au botezat. Când împÄratul DiocleĹŁian a aflat cÄ ighemonul s-a fÄcut creĹtin, a trimis de l-a adus la el, l-a legat cu lanĹŁuri, i-a atârnat o piatrÄ de gât, Ĺi l-a aruncat în mare. MoaĹtele Sfântului Arian au fost aduse la uscat Ĺi au fost îngropate de slujitorii sÄi.
Tot în aceastÄ zi pomenirea celor patru ostaĹi din garda împÄrÄteascÄ, ce au pÄtimit împreunÄ cu Sfântul Arian.
DiocleĹŁian, dupÄ ce a chinuit pe sfinĹŁi cu felurite chinuri, a aruncat pe Sfântul Arian legat cu lanĹŁuri într-o groapÄ adâncÄ Ĺi a acoperit groapa cu pÄmânt; a pus deasupra gropii scaunul sÄu Ĺi a poruncit ostaĹilor sÄ joace, zicând: "SÄ vedem dacÄ va veni Dumnezeul lui Arian ca sÄ-l scoatÄ din groapa asta". Apoi a plecat la palat. Când s-a dus sÄ se culce, a vÄzut atârnate deasupra patului piatra Ĺi lanĹŁurile purtate de Arian, iar pe Arian aĹezat pe pat. ÎmpÄratul s-a spÄimântat Ĺi a socotit cÄ este vrÄjitor. Atunci l-a aruncat în mare împreunÄ cu cei patru ostaĹi din garda împÄrÄteascÄ, ce crezuserÄ împreunÄ cu el în Hristos. Delfinii au luat moaĹtele lor, ce se aflau în cei cinci saci în care fuseserÄ bÄgaĹŁi, Ĺi le-a scos la ĹŁÄrm la Alexandria, unde au fost îngropate într-un loc de seamÄ.
Tot în aceastÄ zi, pomenirea înfricoĹÄtoarei ameninĹŁÄri a cutremurului ce a fost adus asupra noastrÄ cu iubire de oameni Ĺi de care mai presus de orice nÄdejde ne-a izbÄvit Domnul cel iubitor de oameni.
Cu ale lor sfinte rugÄciuni, Doamne, miluieĹte-ne Ĺi ne mântuieĹte pe noi. Amin.
Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.