Care sunt simptomele slavei deșarte?

Şi mândria, şi amorul propriu, şi slava deşar­tă, la care se pot adăuga aroganţa, lăudăroşenia, îngâmfarea, sunt forme diferite ale unui singur fenomen fundamental: egocentrismul. Vom păs­tra acest termen generic, care acoperă toate con­ceptele enumerate mai sus. Din toate aceste cuvinte, prin înţelesul cel mai dens se deosebesc două: slava deşartă şi mândria; potrivit Scării, acestea sunt ca tânărul şi bărbatul, ca grăuntele şi pâinea, ca începutul şi sfârşitul. Simptomele slavei deşarte, acestui păcat pri­mordial, sunt următoarele: nesuferirea reproşuri­lor, setea de laude, căutarea căilor uşoare, orientarea continuă după alţii: „Ce o să spună cutare şi cutare? Cum o să li se pară asta? Ce o să creadă?” „Slava deşartă vede de departe privitorul cum se apropie, şi pe cei mânioşi îi face blânzi, pe cei uşuratici - serioşi, pe cei împrăştiaţi - adunaţi, pe cei lacomi - înfrânaţi, şi aşa mai departe” - toate acestea atâta timp cât sunt spectatori... Timiditatea copilărească şi adolescentină nu sunt adesea decât amorul propriu şi slavă deşar­tă ascunse. Prin aceeaşi orientare după privitor se expli­că păcatul îndreptăţirii de sine, care adeseori se furişează pe nebăgate de seamă chiar şi în spovedania noastră: „sunt păcătos ca toţi”, „n-am decât păcate mărunte - n-am omorât pe nimeni, n-am furat”, și așa mai departe. În jurnalele contesei Sofia Andreevna Tolstaia există un pasaj caracteristic: „Şi fap­tul că nu m-am priceput să-mi educ copiii (măritându-mă de fetiţă şi trăind închisă 18 ani la ţară) mă chinuie deseori”. Principala frază de pocăin­ţă este pe deplin desfiinţată de îndreptăţirea de sine dintre paranteze. (Preot Aleksandr Elceaninov) (Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, pp. 48-49)

Categoria: Articole

Cautare:

Care sunt simptomele slavei deșarte?

Vizualizari: 712

Id: 3890

Imagine:

Share: