Ce primeste sufletul prin Liturghie?

Voi povesti din propria experienţă. Viaţa de mănăstire este deosebită. Sufletul se obişnuieşte atât de mult să participle la Sfânta Liturghie, încât atunci când, chiar şi din motive reale, se întâmplă să nu participle la săvârşirea ei, sufletul îi simte lipsa şi este foate tulburat: cum s-a întâmplat să nu ajung la Liturghie?

Voi relata câte ceva de pe vremea când învăţam la seminar. Eram în anul I şi trecuseră două luni, când l-am întrebat pe inspector dacă aş putea să mă trezesc mai devreme. Şi am primit binecuvântare. Mă trezeam şi alergam la biserica Sfânta Treime la Miezonoptică, iar apoi la biserica Academiei, la Liturghie. Stăteam acolo pe parcursul întregii slujbe, iar apoi mergeam direct la masă.

Băieţii, care se trezeau la şapte, mergeau la Sfântul Serghie, sărutau moaştele, luau binecuvântare; pe când eu, în acel răstimp, reuşeam să mă uit pe teme şi eram pregătit pentru a răspunde la întrebările profesorului. Dacă se întâmpla să nu ajung la Liturghie, simţeam că am pierdut ceva foarte valoros. Nefiind prezent la Dumnezeiasca Liturghie, mă lipseam de ceva foarte important.

Să ne obişnuim să mergem mereu la slujbele de dimineaţă şi vom vedea cât de nepreţuite sunt acestea. […]

Turlele bisericilor sunt asemenea picăturilor dumnezeiescului Har ce se pogoară asupra fiecărui om care este prezent la slujbă. Adevărul este că El se coboară doar asupra acelor suflete care sunt curate şi capabile să-L primească. Dar turlele se mai aseamănă şi flăcării unei lumânări aprinse, simbolizând dragostea noastră care urcă la Dumnezeu. Inimile se umplu de dragoste filială curată faţă de Dumnezeu. Oamenii stau şi se roagă, deşi nu toţi. Dumnezeu primeşte totuşi rugăciunea obştească şi prin ea dăruieşte har, chiar dacă într-o măsură mai mică, şi celor care încă nu sunt capabili să se roage.

(Îndrumar creştin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov),vol. 2, Editura Sophia, 2009, pp. 111-112)

Categoria: Articole

Cautare: