”Celui cu darea, dare”

- Părinte, când cumpăram ceva pentru mănăstire, unii nu vor să ne treacă pe factură. Ce să facem ?

- Totdeauna să vă dea factură, iar voi să mai taiați din pretențiile voastre. Să vă limitați nevoile voastre și să faceți numai ceea ce este absolut necesar. Eu așa as face. Ne va iconomisi Dumnezeu. Dacă noi, monahii, nu cerem să ni se dea factură, îi facem și ceilaiți să păcătuiască. Și spun: "Dacă așa fac și mănăstirile...". Dacă noi, care vrem să ținem poruncile procedăm așa , știți cât de mult smintim? Celui cu darea, dare, spune Scriptura. Eu când trimit scrisori nu prin poștă, ci prin cineva, pun și atunci timbre. Mirenii se îndreptățesc pe sine, dar și mănăstirile dacă procedează așa , înseamnă că nu au sinceritate și dau Evanghelia la o parte ... Atunci când nu ne plătim datoriile față de alții - dacă-ți ia cineva haina, lasă-i și cămașa (Mt.5,40) – facem o propovăduire falsă și mirenii dupa aceea își justifică căderile lor. Ei caută să afle ceva cu care să-și odihnească puțin conștiința.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 91-92)

Categoria: Articole

Cautare: