Cum se dobandeste nepatimirea?

Aşadar, cum se dobândeşte nepătimirea? Pentru a înfăţişa în mod concis căile care duc la tărâmul făgăduinţei – altfel spus, la tărâmul nepătimirii – vom recurge la câteva pasaje patristice lămuritoare:

1. „Ascultarea naşte smerenie, iar smerenia liberarea de patimi (apatheia).” (Sfântul Ioan Scărarul)

2. „Dacă doreşti nepătimirea îndumnezeitoare, află mai întâi ceea ce doreşti prin ascultare şi smerenie, ca nu cumva umblând pe altă cale, să-ţi pricinuieşti doar osteneli”. Şi încă: „Nu vei dobândi nepătimirea fără dragoste.” (Sfântul Teognost)

3. „Iubirea şi înfrânarea păstrează mintea nepătimaşă faţă de lucruri şi faţă de înţelesurile lor.” Întrucât există grade de intensitate în dragoste, iar virtuţile se însoţesc între ele, şi întrucât viaţa duhovnicească este un tot unitar şi împreunat în mod organic, o viaţă trăită în dragostea după Dumnezeu atrage după sine nepătimirea, care se îngemănează cu dragostea: „Plata înfrânării este nepătimirea, iar a credinţei cunoştinţa; nepătimirea, la rândul ei, naşte discernământul, iar cunoştinţa dragostea de Dumnezeu.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 351-352)

Categoria: Articole

Cautare: