Curatirea sufletului de pacate

Curăţirea este tămăduirea rănii. De îndată ce omul se pocăieşte cu adevărat de păcatele făcute, are două dorinţe: să şteargă cumva din trecut negrele sale păcate şi să nu le mai săvârşească niciodată. Cum îşi va şterge omul păcatele din zilele cele de demult, din vremile care nu se întorc?

Priviţi lacul cel mare de dinaintea noastră! Poate, oare, un om ce stă pe acest ţărm al lacului să spele o pânză de pe celălalt ţărm? Zilele ce s-au dus nu se află sub stăpânirea noastră, ci sub stăpânirea lui Dumnezeu. Şi numai Unul Dumnezeu, Atotţiitorul, poate spăla şi albi zilele noastre negre din trecut. Singur Dumnezeu poate ierta păcatele şi le poate şterge din viaţa noastră. Curăţirea de păcate o face Însuşi Dumnezeu, prin Duhul Său cel Sfânt.

Domnul lucrează, cu dragoste, curăţirea tuturor celor care i-o cer. Precum maica îşi spală cu bucurie şi cu dragoste pruncul care a căzut în noroi şi s-a murdărit, ce vine plângând şi-o roagă să-l spele şi să-l curăţească, aşa şi milostivul nostru Tată ceresc îi curăţeşte pe păcătoşii ce strigă către El, întinaţi fiind. În cele din urmă, numai Unul Dumnezeu cel Viu poate să ierte păcatele şi să le şteargă din viaţa noastră, numai El poate mai vârtos decât zăpada să albească sufletul nostru, după cuvintele psalmistului. Dar Bunul Dumnezeu ne-a poruncit şi osteneală pe măsura puterii şi înţelegerii noastre. Fiul lui Dumnezeu a arătat limpede ce voieşte sfânta voie a lui Dumnezeu ca voia noastră să facă şi să înfăptuiască.

Osteniţi-vă cu postul, cu rugăciunea, cu milostenia, cu plângerea, cu iertarea păcatelor celorlalţi, cu înfrânarea, curăţia trupească şi duhovnicească, cugetarea la Dumnezeu, cu pomenirea morţii şi a înfricoşatei Judecăţi a lui Dumnezeu, cu cugetarea la fericirea veşnică a dreptului şi la cumplitele munci ale păcătosului în iad, şi cu toate celelalte poruncite în Evanghelie de Sfinţii Părinţi ai Bisericii, tâlcuite şi în pilde înfăţişate. Toate acestea – toate, de la cele mai mari până la cele mai mici – slujesc la curăţirea sufletului de păcate.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei și Jicei, Cele IV așezăminte ale Sfântului Naum al Ohridei, traducere de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2008, pp. 22-23)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: