Cuvantul care zideste... sau osandeste?

Dacă vreţi să trăiţi bine în viaţa aceasta, opriţi-vă gura de la deşarta grăire. Fericit este omul acela care nu greşeşte cu limba sa. Pentru că cel ce urăşte vorba multă, împuţinează răutatea. Şi cele bune se varsă de la Domnul prin gura cea tăcută. Omul înţelept iubeşte tăcerea. Că tăcând, cinsteşte pe Dumnezeu.

Drept aceea, să lepădaţi din gura voastră vicleşugul şi să depărtaţi de la voi cuvintele cele nedrepte. Că, răspunzând cu judecată, vă veţi ruşina. Pentru că acel ce-şi păzeşte limba îşi fereşte de întristări sufletul. Pentru că viaţa şi moartea în puterea limbii stau. Că aceasta ne învaţă Iacov, ruda Domnului zicând: „Orice om să fie grabnic la ascultare și zăbavnic la vorbire. Dacă nu greşeşte cineva prin cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să-şi înfrâneze şi trupul” (Iacov 1, 19; 3, 2).

Iar Domnul a zis: „Vă spun că, pentru orice cuvânt deşert pe care-l vor rosti oamenii, vor da socoteală în ziua Judecăţii. Că din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12, 36).

(Î.P.S. Pimen Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Din cuvintele duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi, Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, Suceava, 2003, p. 238)

Categoria: Articole

Cautare: