Despre mila

Mila este una dintre virtuţile cele mai adânci pe care se bazează creştinismul nostru. Nu se poate progresa fără milă. Şi mi-a rămas, printre alte imagini frumoase, printre tablouri de viaţă sau de prin vieţile sfinţilor sau din marii scriitori, un tablou din Dostoievschi din “Fraţii Karamazov”. E acel tablou când vine la părintele Zosima un tânăr şi bate la poarta mănăstirii şi spune că vrea să se facă monah. Şi prima încercare, ca pretendent la viaţa monahală, e cea care se referă la “ascultările de inimă”. Şi se duce părintele stareț cu ucenicul nou venit, la una din chiliile mănăstirii şi îi zice: Iată, aici, trebuie să ai grijă de bătrânul acesta! Când a intrat acolo în chilie băiatul – unul cu un nas subţirel! – l-a izbit mirosul, aerul închis al camerei. Ce am de făcut?, întreabă tânărul. Păi, îl speli, îi aduci mâncare de la bucătărie, îi citeşti din viaţa sfântului, citeşti din Scriptură, îi faci rugăciunea de seară, de dimineaţă, îi faci toată rânduiala unui călugăr. Dar, pe lângă acestea, ceea ce mai important este, să ai grijă de trupul lui, săracul. Trebuie să-l cureţi, să-l speli, să-i faci baie, să-l îngrijeşti ca pe un copil mic.

A rămas fratele acolo după ascultarea primită şi a stat o zi, două, trei…, apoi vine la părintele stareţ: Părinte, nu mai pot sta! E foarte greu. Du-te, frate, încearcă încă o dată, mai stai şi vezi, poate te apropii de durerile bătrânului, de suferinţele lui. Poate că mâine am să fiu eu acolo, cel bătrân şi neputincios. Sau tu…? Se duce din nou şi mai face o încercare, o ascultare şi vine iarăşi: Părinte, e greu! Frate dragă, mai încearcă, mai du-te şi-a treia oară şi dacă n-ai să poţi şi-a treia oară, vii şi-mi spui. A doua zi, vine aşa şi-i spune părintelui: Eu nu mai pot! Ei, frate dragă, în cazul acesta mergi de unde ai venit, că nu eşti bun.

Mila, asta este esenţa iubirii de aproape, de frate, de soră, de mamă, de tată, de prieten, de vecin, de străin. Călugăria fără milă nu se poate. Omul fără dragoste, fără apropiere faţă de suferinţă, nu poate merge la judecata lui Dumnezeu. Fără această apropiere şi simţire, nu putem trăi în mănăstire, dar nici în societate.

(Părintele Iustin Pârvu,  Daruri duhovniceşti, Conta, 2007, pp. 77-78)

Categoria: Articole

Cautare:

Despre mila

Vizualizari: 646

Id: 21917

Imagine:

Share: