Dragi inimii sunt cuvintele Domnului, cand Duhul Sfant da sufletului sa le inteleaga…

Sufletul meu se apropie de moarte şi doreşte cu tărie să vadă pe Domnul şi să rămână cu El în veci.

Domnul mi-a iertat mulţime de păcate şi mi-a dat să cunosc prin Duhul Sfânt cât de mult iubeşte El pe om.

Cerul întreg se minunează de Întruparea Domnului: cum El, Stăpânul Cel Mare, a venit să ne mântuiască pe noi păcătoşii, câştigându-ne odihnă veşnică prin pătimirile Sale şi sufletul meu nu mai vrea să se gândească la nimic pământesc, ci e atras acolo unde e Domnul.

Dragi inimii sunt cuvintele Domnului, când Duhul Sfânt dă sufletului să le înţeleagă. Când Domnul trăia pe pământ, mulţimi de oameni mergeau după El; zile întregi ei nu se puteau dezlipi de Domnul ci, ascultau flămânde dulcile Sale cuvinte.

Sufletul iubeşte pe Domnul şi tot ceea ce-l împiedică să se gândească la Dumnezeu îl întristează. Şi dacă încă de pe pământ sufletul gustă atât de tare dulceaţa Duhului Sfânt, cât de mare va fi atunci desfătarea lui acolo!

“O, Doamne, cum iubeşti zidirea Ta!”

“Privirea Ta liniştită şi blândă n-o poate uita sufletul meu”.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, pp. 207-208)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: